Tocmai în acest moment începe dificultatea noastră majoră. Majoritatea dintre noi am pierdut integritatea înţelegerii (minţii sau gândirii) scripuristice, chiar şi dacă sunt reţinute anumite părţi din frazeologia biblică. Omul modern se plânge adesea că adevărul lui Dumnezeu îi este oferit lui într-un „idiom arhaic” – în limbajul Bibliei – care nu mai este al său şi care nu poate fi folosit spontan. Recent s-a sugerat că ar trebui să „demitologizăm” Scriptura, înţelegând prin aceasta înlocuirea înţelesului categoriilor antice ale Scrierilor Sfinte prin ceva mai modern. Totuşi, nu putem scăpa de întrebarea: nu este oare limbajul Scripturii, realmente, nimic mai mult decât o învelire accidentală şi externă din care trebuie eliberată şi desfăcută o „idee eternă” sau este mai mult un vehicul peren al mesajului dumnezeiesc care a fost oferit odată pentru totdeauna?
Ne aflăm în pericolul de a pierde unicitatea Cuvântului lui Dumnezeu în procesul unei „reinterpretări” continue. Cum putem noi interpreta dacă am uitat limbajul original? Nu ar fi mai ferit să ne plecăm gândirea obişnuinţelor mentale ale limbajului biblic şi să reînvăţăm idiomul Bibliei? Nici un om nu poate primii limbajul Evangheliei dacă nu se pocăieşte – „îşi schimbă mintea.” În limbajul Evangheliei (metanoeite) pocăinţa nu înseamnă doar încunoştinţarea şi pocăinţa pentru păcate, ci înseamnă exact o „schimbare a minţii” – o profundă schimbare a atitudinii mentale şi emoţionale a omului, o reînnoire integrală a sinelui omului, care începe în renunţarea de sine şi este împlinită şi pecetluită de Duhul.
Trăim astăzi într-un veac plin de haos şi dezintegrare intelectuală. Este posibil ca omul să nu se fi decis şi varietatea opiniilor este dincolo de orice nădejde şi reconciliere. Probabil unicul indicator luminos pe care îl avem să ne conducă prin ceaţa minţii veacului nostru disperat este doar „credinţa care a fost descoperită sfinţilor,” aceasta oricât de obsolet şi arhaic ar părea idiomul Bisericii primare judecat după standardele noastre vremelnice

                                    Părintele Profesor Georges Florovski, Biblie, Biserică, Tradiţie: Un punct de vedere ortodox estetic

Leave a reply

required