Adevărul îl poate vedea şi rosti numai omul liber. Omul liber este cel desprins de lume. Cel care nu este legat de o parte a lumii, ci care poate îmbrăţişa lumea întreagă.
Omul liber nu este târât de sentimentele lui, de simpatii şi antipatii, de interes. Pe toţi îi vede cu aceeaşi dispoziţie. Dispoziţia iubirii întru Hristos. Străinii sunt ai noştri şi ai noştri sunt străini. În felul acesta vine echilibrul. Cel ce-L iubeşte pe Hristos se îndurerează pentru toţi şi le dă tuturor bucurie spre mângâiere. Dimpotrivă, cel ce iubeşte sentimental, caută de la alţii bucurie, plăcere, şi oferă reproşurile şi nemulţumirile lui.
Omul sfânt adună durerea oamenilor şi dă bucuria. Cel „sălbatic”, adică omul lumesc, adună bucuria şi dă durerea. Adevărul se păstrează mereu. Minciuna are termen de expirare. La fel se întâmplă şi cu omul interesat, care iubeşte şi promovează grupul lui apropiat, în contradicţie cu omul sobornicesc, care iubeşte şi ajută dezinteresat întreaga lume.

           Arhimandrit Arsenie Kotsopoulos, Lucrări minunate ale harului – eroi contemporani ai duhului, Editura Egumeniţa, 2013

Leave a reply

required