„(…) De ce ar trebui să fie ispitiți cei pe care-i știe slabi și neputincioși, care n-ar fi în stare să reziste prin puterile lor ispititorului? Dreptatea Domnului n-ar fi îngăduit ca ei să fie ispitiți dacă n-ar fi știut că există în ei o putere egală de a rezista, prin care să poată fi socotiți vrednici de laudă, după o judecată dreaptă a meritelor și într-un caz, și în celălalt. De aceea zice Apostolul: «Astfel, cel ce se socotește tare, să ia seama să nu cadă. Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu, Care nu va îngădui ca să fiți ispitiți mai mult decât puteți, ci odată cu ispita va aduce și scăparea din ea, ca să puteți răbda». Când zice: «Cel tare să ia seama să nu cadă», arată puterea voinței libere, pe care harul primit o știe că poate să stea în picioare prin sârguință, sau să cadă din nepăsare. Iar când spune: «Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească», El le înfierează slăbiciunea și nestatornicia minții lor, prin care încă nu puteau fi până aci răsturnați de puterile duhurilor rele, împotriva cărora știa că luptă zilnic și el, și cei desăvârșiți.”
Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea a II-a, A treia convorbire cu părintele Cheremon, Cap. XIV, 6-7, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 545-546