Nefericirea, căreia Dumnezeu îi îngăduie să vină asupra noastră, este mai bună decât fericirea pe care ne-o zidim singuri.
Dumnezeu îngăduie nefericirii să vină asupra credincioşilor săi totdeauna la timp. Ea este ca vocea prietenului care strigă la miezul nopţii către cel adormit: „Arde!”
Omul înţelept părăseşte casa cuprinsă de flăcări, şi lăsând-o să ardă, îşi scapă viaţa. Iar omul nebun se vaită în mijlocul focului şi aşteaptă să fie ars în flăcări odată cu casa sa.
Traista” fericirii noastre pământeşti este totdeauna ruptă. Cu cât bagi mai multe lucruri în „traistă”, cu atât se varsă mai mult din ea. Cei care nu se pricep în înţelepciunea dumnezeiască, poartă „traistele” cele mai mari; însă înţelepţii umblă fără „traistă”.

                                           Sfântul Nicolae Velimirovici, Învățături despre bine și rău, Editura Sophia, București, 2006, pp. 60-61

Leave a reply

required