Întrebat-a fratele:

„Spune-mi, Părinte, atunci când mă îngreunez de gânduri şi rog pe bătrâni a se ruga pentru mine şi ascult cele zise de dânşii, îndată se odihneşte sufletul meu. Cum să înţeleg aceasta?”
Răspuns-a stareţul:
Atunci când se înviforeşte corabia de valuri, de are cârmaci, acesta, prin înţelep­ciunea cea dată lui de la Dumnezeu, mântuieşte corabia, şi cel din corabie [călătorul] se veseleşte, mântuindu-se corabia. Încă şi pe bolnav, nu îl veseleşte atât pomenirea dofto­rului, cât mai vârtos iscusirea lui. Şi oare pe cel ce se primejduieşte pe cale de tâlharii cei ce vin asupra lui, nu-l întăreşte glasul paznici­lor, şi mai vârtos venirea lor? Deci dacă acestea sunt aşa, câtă veselie şi întărire poate da răspunsul Părinţilor celui ce ascultă! Aceasta mai vârtos atunci când este amestecată cu în­tinsă rugăciune către Dumnezeu, Care a zis: Rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să vă vindecaţi (Iac. 5: 16). Iar atunci când îşi fac ca a loruşi [în­suşesc] patima mădularelor [fiilor] lor, vor striga către Iisus, către Stăpânul lor, zicând cu preadulci lacrimi: Învăţătorule, mântuieşte-ne, că pierim! (Luca 8: 24).
Deci dacă mult poate rugăciunea dreptului care se face, precum este scris (cf. Iac. 5: 16), să nu ne lenevim a ruga pe drepţi ca să se roage pentru noi; măcar că noi suntem nevrednici, Bunul Stăpân primeşte faţa robilor Săi (cf. şi Filip. 2: 6-8), precum, iată, de multe ori a şi făcut, şi ne miluieşte pe noi. Că zice: Voia celor ce se tem de El o va face (Ps. 144: 19) şi celelalte. De multe ori, frate, când tâlharii aud glasul celor mai tari, fug, tot aşa şi tâlharii cei gândiţi, când aud răspunsurile şi glasurile celor mai tari întru puterea Duhului – a celor ce au auzit de la Stăpânul şi înainte-stătătorul lor Iisus îndrăzniţi, că Eu am biruit lumea (Ioan 16:33), şi iarăşi, dau vouă putere ca să călcaţi pes­te şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului şi nimic nu vă va vătăma pe voi (Luca 10:19) -, fug cu cutremur, ruşinându-se. Deci să rugăm pe sfinţi ca să se roage pentru noi, şi aşa ne facem pe înşine ai lor [familiari], că mare folos este dintru aceasta”.
(Sfântul Varsanufie)

                                               Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, pp. 113-114

 

Posted in: Articole.
Last Modified: iulie 30, 2018

Leave a reply

required

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.