Un preot oarecare, şezând într-o zi în faţa bisericii, iată, un duh necurat a venit la dânsul în chip de nor întunecat şi înnegrit şi s-a pus ca un acoperământ pe capul lui şi l-a lipsit de lumină şi mintea lui i s-a luat şi i s-au slăbit lui toate oasele şi nu putea să grăiască; şi, intrând unii, l-au aflat pe el ca pe un mort. Şi a petrecut în boală aceea nouă ani, neputând a se întoarce pe sine pe altă parte, dacă nu-l întorcea pe el cineva. Şi auzind rudele lui, cele despre Sfântul Simeon, au mers la Sfântul, ducându-l şi pe el în pat şi ajungând ca la trei stadii de mănăstire, zăcea acolo.
Iar Sfântul Simeon, stând la rugăciune, i s-a descoperit lui despre preotul acela. Şi, la miezul nopţii, a chemat Sfântul pe unul din ucenicii lui şi i-a zis: „Ia din apa aceasta şi mergi degrabă şi vei afla acolo pe un preot purtat pe pat; să-l stropeşti cu apa aceasta şi să-i spui: îţi zice ţie păcătosul Simeon, întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, scoală-te şi-ţi lasă patul tău şi vino la mine cu picioarele tale”. Iar ucenicul, mergând, a făcut după cuvântul Sfântului. Şi s-a sculat preotul sănătos şi, venind, s-a aruncat înaintea Sfântului. Şi i-a zis lui Sfântul: „Scoală-te, nu te teme, măcar de te-a şi mâhnit pe tine diavolul nouă ani, ci iubirea de oameni a lui Dumnezeu nu te-a lăsat pe tine până în sfârşit să pieri. Că nu cu temere de Dumnezeu, ci şi prea cu nedreptate ai stat în Sfântul altar şi, mai înainte de a afla adevărul, ai ascultat pe clevetitorii cei ce judecau în taină pe aproapele lor şi fără de nici o vină asupreai pe unii, îndepărtându-i de împărtăşirea Sfintelor Taine. Şi aceasta făcând, pe iubitorul de oameni Dumnezeu nu puţin L-ai mâhnit. Drept aceea, se şi întărise asupra ta diavolul. Ci iubirea de oameni a lui Dumnezeu şi îndurările Lui s-au înmulţit spre tine. Însă pe cei care te-au nedreptăţit, mergând, îi vei afla pe ei rugându-se ţie, cu multă durere, să-i ierţi; precum a făcut Dumnezeu milă cu tine, aşa şi tu să faci milă cu dânşii, încă şi ţărână luând de aici, vei presăra peste dânşii”. Şi a ieşit preotul cu bucurie, mulţumind lui Dumnezeu, şi a făcut precum i-a poruncit lui Sfântul şi îndată s-au vindecat şi aceia, slăvind pe Dumnezeu.

Călăuză în Istoria Vieţilor Sfinţilor Ortodoxiei

Leave a reply

required