Părintele Arsenie Boca spunea în a sa Cărare a Împărăției că” până nu vom ajunge de aceeași părere cu Dumnezeu despre viața noastră pământească, precum și despre cealaltă, de pe celălalt tărâm, nu vom avea liniște în suflet, nici unii cu alții și nici sănătate în trup și nici în orânduirea omenească”. Și a fi” de aceeași părere cu Dumnezeu” înseamnă a trăi în Adevăr, în realitatea plenară despre orice lucru, idee sau persoană care există în creație.
Însă vedem prea bine că noi creștinii avem o multitudine de opinii, de la cele mai casnice, precum gustul ciorbei sau” de câte ori să mănânc pe zi”, trecând prin cele cu impact social, precum orientare politică, preferințele muzicale sau sportive, și în final ajungând până la cele mai profund teologice, cum ar fi pronia lui Dumnezeu în lume și chiar opinii despre Dumnezeu Însuși. Însă aceste concepții personale nu sunt întotdeauna în acord cu învățătura de credință ortodoxă și de aici apar și disensiunile/dezbinările dintre noi. Bunăoară, poți da de creștini foarte evlavioși și sinceri în credința lor dar care să creadă în horoscop sau în transformismul speciilor, pentru că” așa zice știința”.
Poți da de femei venerabile, care să cunoască întreaga rânduială a înmormântărilor, dar care în același timp să creadă și în” legatul oglinzii” sau în pusul banilor pe ochii răposatului, pentru că” așa este tradiția, maică”.
Poți vedea tineri foarte sârguincioși în rugăciuni dar care să nu fie de acord cu rânduiala Bisericii în privința decenței îmbrăcăminții pentru că” trebuie să arătăm și în ton cu lumea”.
Poți întâlni creștini care să nu rateze nicio Sfântă Liturghie dar care să trăiască în desfrâu, pentru că” așa e tineretul în ziua de astăzi, ce să-i faci?”.
Poți auzi cum unii creștini căsătoriți practică contracepția, pentru că” nu ne permitem mai mult de unul, doi copii astăzi”.
În fine, o sumedenie de ipostaze în care binele se împletește cu răul în viața omului, mai mult sau mai puțin vizibil. Dar toată înrâurirea aceasta a răului izvorăște din ideile greșite pe care le avem față de învățătura de credință. Aceste idei greșite pot părea chiar foarte juste pe termen scurt, însă pe termen lung se dovedesc a fi întotdeauna păgubitoare. De aceea, trebuie să-ți previzualizezi concepțiile în timp, ca să vezi care este finalitatea lor, pentru tine și pentru ceilalți. Dar pentru asta trebuie să dobândim discernământ, dreaptă socoteală.
Să nu uităm că protopărinții noștri au pierdut raiul pentru că au dat curs unei idei aparent inofensive, fără să conștientizeze miza colosală a acelei decizii. Și de la o” mică” neascultare, nu numai că au pierdut raiul, dar au scufundat toată umanitatea în declin duhovnicesc, așa încât, încă de la prima generație de oameni s-a ajuns la crimă. O neascultare nepocăită în prima generație a avut efectul crimei în generația următoare. Cain omoară pe Abel, din pizmă. Și de atunci până astăzi, s-au întâmplat toate ororile i (ni) maginabile. Totul de la o mică idee greșită.
Dar să nu ne mire aceasta pentru că întreaga creație ne dovedește acest lucru. Spre exemplu, și un baraj artificial, oricât ar fi de impunător la vedere, poate ceda total pornind de la o banală fisură în zid. Și ce urmează apoi? Catastrofă naturală, pierderi de vieți omenești și o întreagă imagine înfiorătoare. Tot așa se întâmplă și în viața duhovnicească atunci când lăsăm micile fisuri de credință netencuite de harul lui Dumnezeu. Aceste” mici” diferențe de opinie față de învățătura Bisericii pot părea nevinovate, sau cel puțin tolerabile, însă diavolul pune atât de multă presiune pe aceste slăbiciuni ale noastre, încât în timp ajungem să clacăm în viața duhovnicească și prin această cădere să vină un întreg tăvălug de ispite, întrebându-ne unde am greșit atât de mult de avem așa năpastă.
De asemenea, să nu uităm că ereziile și toate sectele care s-au născut din concepțiile greșite, au pornit de la idei aparent mărunte și nesemnificative, Filioque, fiind cea mai elocventă și celebră dintre ele. Însă de la Filioque s-a ajuns la infailibilitatea papală și de la infailibilitatea papei la inchiziție, adică la toate samavolniciile și violențele posibile, contrare creștinismului. Iată cum o” mică” schimbare de la Adevăr, a zguduit creștinismul și întreaga umanitate, veacuri de-a rândul. Și ideile acestea au fost ale unor oameni ca noi, cu slăbiciuni dar și cu virtuți. Și aceste idei, inofensive la început precum puii de șarpe, au crescut până au devenit vipere aducătoare de moarte, atât fizică cât și sufletească. Înfricoșătoare urmări, dar care pot fi prevenite prin ascultarea deplină de Dumnezeu și chiar reparate prin pocăință.
Intenția mea nu este de a face un rechizitoriu al” micilor” concepții greșite de viață, ci este de a îndemna la o cercetare personală a fiecăruia în parte, pentru a conștientiza care sunt acele concepții de viață care intră în contradicție cu învățătura de credință dar pe care le tolerăm sau chiar le dezvinovățim în sinea noastră. Să nu uităm că în rai, deși viețuiesc miliarde de miliarde de îngeri, sfinți, drepți și cuvioși, există o singură opinie și o singură voință. Iar când rostim rugăciunea domnească, atunci când ajungem la” facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ”, să cercetăm ca tot cugetul nostru să fie în voia lui Dumnezeu. Altfel spus, părerile noastre să fie aceleași cu părerile lui Dumnezeu… despre orice.

                                                                                                                                                                   Dan Tudorache

Posted in: Articole.
Last Modified: august 2, 2016

Leave a reply

required