Dacă din neatenţie ai întristat fie pe Stareţul tău, fie pe un oarecare frate şi nu te îngrijeşti să-i ceri iertare înainte de priveghere, la rugăciune vei simţi o greutate care te va împiedica să te rogi. Mai ales aceasta se întâmplă când ai duşmănie cu cineva. Fiul meu, „Dumnezeu este iubire” (Ioan 4, 8). Dacă eşti invidios, nu ai nicio împărtăşire cu Dumnezeu. Invidiosul este asemenea diavolului. Atâta vreme cât ține în el invidia, ce împărtăşire poate avea cu Dumnezeu? Nu am spus că rugăciunea este comuniune cu Dumnezeu?
Gheronda, îți mulţumesc pentru aceste sfaturi, într-adevăr sunt importante aceste amănunte pe care le spuneţi. Deşi sunt om pătimaş şi neputincios, totuşi în nevoinţa mea de fiecare zi, fără să mă gândesc că acestea pe care le-aţi spus au atâta însemnătate pentru sporirea în rugăciune, caut zi şi noapte să am conştiinţa împăcată faţă de toţi. Dar cu toate acestea, noaptea, când încep să priveghez, mă luptă această ispită a acediei şi nu ştiu ce să fac.
Stai puţin, încă nu am terminat. Mai avem încă multe de spus despre acest război…

Monahul Iosif Dionisiatul, Starețul Haralambie – Dascălul rugăciunii minții, Editura Evanghelismos, București, 2005, pp. 219-220

Leave a reply

required

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.