Iubirea de sine este iubirea irațională a trupului, este rod al vieții căzute și este boală duhovnicească care trebuie preschimbată în iubirea de Dumnezeu și de oameni. Cu cât mai mult omul este mai iubitor de sine, cu atât mai mult nu poate să-L iubească pe Dumnezeu și pe semenul său.
Întreaga viață a Bisericii constă în preschimbarea iubirii egoiste în iubire dezinteresată. Fiecare om are înlăuntrul său puterea de a iubi, dar această putere, atunci când omul este bolnav, o îndreaptă către sine și devine egoistă. Iar vindecarea înseamnă că iubirea egoistă trebuie să devină dezinteresată. Apostolul Pavel, vorbind despre dragoste, scrie între altele că „nu caută ale sale” (I Cor. 13:5)

Mitropolitul Ierotheos Vlachos

Leave a reply

required

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.