Știţi cât de viclean este diavolul în a-şi arunca plasa? În 1978 am botezat o femeie şi i-am dat canon: „În fiecare zi să rosteşti de 500 de ori Rugăciunea lui Iisus şi să faci 50 de metanii”. (Această femeie mergea la biserică, iar eu am întrebat odată despre ea şi s-a dovedit că nu era botezată; fusese botezată în Biserica Catolică.) După un timp vine şi îmi zice:
Binecuvântaţi să fac mai multe metanii.
Ei, bine, fa 100 de metanii.
Dar pot să rostesc de 1000 de ori Rugăciunea lui Iisus?
Se poate, Domnul să te binecuvânteze!
Mai târziu a venit si a cerut voie să zică rugăciunea de 3000 de ori. Am binecuvântat-o, întrebând-o:
Îţi vor ajunge puterile pentru asta?
Da, desigur.
După aceea ne-am întâlnit de câteva ori pe an. Când ne vedeam, ea tăcea tot timpul, fiindcă zicea rugăciunea. Nu prea vorbea cu nimeni. De fapt, venea și pleca. După aceea ne-am adunat într-o localitate de sărbătoarea Sfintei Natalia. Acolo erau cam 8 femei cu acest nume. Femeia despre care vorbesc s-a aşezat prima la masă, sub icoane. I-am spus atunci:
Eliberează acest loc. Stai pe altul!
Ea a plecat de tot de la masă, supărată. După aceea am discutat cu ea 2 ore şi am întrebat-o de ce s-a supărat. Ea mi-a spus:
M-aţi jignit în faţa tuturor!
Nu a fost niciun fel de jignire sau ruşine. Nu era ziua ta de nume, acolo trebuiau să stea cele cu numele de Natalia! Spune-mi, cum te rogi?
A spus că făcea fără binecuvântare 1000 de metanii pe zi, uneori şi câte 2000, rostind în acelaşi timp şi Rugăciunea lui Iisus, cu lacrimi. Am aflat că dormea doar 2 ore pe zi; lunea, miercurea şi vinerea nu mânca deloc, nu bea băuturi alcoolice, iar marţea, joia, sâmbăta şi duminica mânca o singură dată pe zi. Când o vedeai, nu ai fi zis că posteşte atât de mult; era solidă, iar când venea la noi avea un rucsac imens în spate şi, deşi mergea 10 kilometri prin pădure, nu se vedea că ar fi fost epuizată. Am aflat că altă dată, când noi stăteam la masă, s-a pogorât peste ea un har deosebit, o dragoste pentru Domnul şi pentru oameni, încât era gata să îmbrăţişeze pe oricine. Nu-şi simţea trupul, întreg sufletul şi trupul erau în dragostea Domnului.
M-am gândit atunci: „Oare să fie ceva deosebit cu ea?” Dar de Sfânta Natalia, când i-am zis să se mute, am văzut ce s-a întâmplat de fapt. Totul a ieşit la iveală. Se supărase atât de tare, încât nu mai voia să vorbească cu nimeni. Iată ce spune Hristos: „…Nu te aşeza în locul cel dintâi, ca nu cumva să fie chemat altul mai de cinste decât tine” (Luca 14, 8).
Prorocul David spune: „Umilit am fost şi m-am izbăvit” (Psalmi 114, 6). Dacă te-ai smerit, nu ai nevoie de metanii sau rugăciuni, căci mântuirea vine. Metaniile, trezvia şi rugăciunea nu sunt un scop, ci un mijloc pentru a ajunge la smerenie. Prin acestea omul îşi smereşte trupul, îl roagă pe Domnul să-l ajute să ajungă smerit ca un copil, fară răutate, liniştit, echilibrat, să facă bine tuturor şi să-i iubească pe toţi. Femeia aceasta nu lucra cu binecuvântare, ci din mândrie, de capul ei. Iar când oamenii trăiesc după voia lor, atunci în ei nu este duhul Domnului, ci duhul cel rău. Mai târziu s-a întâmplat ceva şi mai rău cu ea: a încercat să se sinucidă. A înghiţit multe pastile, dar bine că a început să vomite. A stat patru ore aproape moartă. Abia s-a trezit la viaţă. Iată unde te duc aceste „lucrări” mari.
Apoi, când i-am dat binecuvântare să facă 50 de metanii şi 500 de Rugăciuni ale lui Iisus şi să mănânce în fiecare zi cum se cuvine, nu a putut să împlinească canonul. Mi-a spus:
Nu pot să fac nimic. Nici metanii, nici rugăciuni. Nici măcar rugăciunile de dimineaţă şi de seara! Și am o poftă neobişnuită de mâncare.
Vezi, cu tine a lucrat diavolul atunci, i-am spus eu.
Multe dintre surori, stând de vorbă cu ea, au auzit-o spunând: „Iată, fac lucrări mari de duhovnicie, câte 1000 de metanii, nu mănânc 3 zile în săptămână, dorm 2 ore”. Mai zicea şi altele: „Toţi sunt răi, doar eu sunt bună”. Astfel se recunoaşte omul mândru. Dacă îi spui despre păcatul lui, nu te crede, ci îţi spune că eşti rău. Asta nu înseamnă că e greu să te mântuieşti, numai că e nevoie de puţină înţelepciune. În biserică, în mănăstire, peste tot trebuie să fie ascultare; aceasta e pe primul loc. Totul trebuie făcut cu ascultare. Ţineţi bine minte asta…

                                                Ambrozie Iurasov, Îndrumar creştin pentru vremurile de azi, vol. 1, Editura Sophia, Bucureşti, 2008

Leave a reply

required