Fiecare dintre noi are păcate, rătăciri, greşeli, amărăciuni şi necazuri – şi totuşi, toate acestea n-ar trebui să existe între noi, de vreme ce fiecare dintre noi are îngerul său păzitor. De ce se întâmplă aşa? Bineînţeles că îngerii n-ar îngădui aceasta dacă nu am fi vinovaţi noi înşine. Iar de vreme ce ei îngăduie, asta este fie pentru că singuri nu lăsăm ajutorul îngeresc să ajungă la noi, fie pentru că prin impotriva-lucrarea şi impotriva-asezarea noastră sufletească nimicim şi abatem de la noi toate strădaniile îngerilor de a împreună-lucrarea cu noi în bine.
Mai întâi de toate, trebuie să ne amintim că avem înger păzitor, să ne întoarcem cu mintea şi cu inima către el şi în cursul obişnuit al vieţii noastre, iar cu atât mai mult când avem parte de tulburări. Dacă nu avem o astfel de întoarcere, înseamnă că îngerul n-are cum să ne bage minţile în cap. Atunci când cineva se duce în mlaştina sau în prăpastie astupându-şi urechile şi închizându-şi ochii, ce să-i faci şi cum să-l ajuţi? Să ţipi? Are urechile închise. Să-i faci vreun semn ca să-i arăţi primejdia? Are ochii închişi. O să zici: “Să-l ia de mână şi să-l oprească ori să îl ducă pe calea dreaptă”. Păi îngerul e gata să facă asta, caută mâna ta ca să o ia şi să te îndrume – dar ai mâna de care să te ia? Doar nu de mână trupească te va lua (măcar că se întâmplă şi asta în cazuri deosebite), ci de mână sufletească, pentru că el este netrupesc – iar mâna sufletească este puterea lucrătoare îndreptată spre mântuire şi râvnitoare de mântuire. Când în sufletul tău se afla această râvnă, îngerul Domnului te va lua negreşit de ea şi te va călăuzi – dar dacă nu, de unde să te apuce? Nu are loc prin care să facă atingere cu tine, pentru că el însuşi se număra printre duhurile ce sunt trimise doar pentru cei ce vor să moştenească mântuirea (Evr. 1, 14).
Vei zice iarăşi: “Atunci să stârnească în mine dorinţa de mântuire”. Păi el asta şi face, mai întâi de toate şi cu cea mai mare osârdie. La cei ce au această dorinţă, el o sprijină şi o întăreşte, iar la cei ce n-o au se străduie în tot chipul să o stârnească – însă rareori izbuteşte, din pricina marii neorânduieli care domneşte în sufletul nepăsător, într-un astfel de suflet, totul este în tulburare: şi gândurile, şi simţămintele, şi planurile – totul este o zarvă fără de rânduiala, că la iarmaroc.
În măsura în care se afla în noi această lipsă a păcii şi adunării lăuntrice, ea este vrăjmaşă a lucrării îngerului asupra noastră. Cum să insufle ceva îngerul bun, dacă omul nu ia aminte la el? Cum să audă o asemenea insuflare sufletul, dacă în el este zarvă şi tulburare? Tocmai de aceea strădaniile îngerului păzitor rămân neroditoare în ceea ce ne priveşte.
Aşadar, dacă vrei să te foloseşti de călăuzirea şi împreună-lucrarea îngerească, potoleşte-ţi neorânduiala lăuntrică, adună-ţi înlăuntru luarea-aminte şi stai lângă inima ta.
Îngerul Domnului va băga de seamă îndată, se va apropia şi va începe să pună în tine gânduri care înclină către stârnirea dorinţei de mântuire. Pleacă-te către insuflarea aceasta şi apucă-te să râvneşti mântuirea: atunci, îngerul păzitor nu numai că te va lua de mână, ci chiar te va ridica pe braţele sale, şi nu numai că te va călăuzi, ci chiar te va purta pe calea mântuitoare. Nu trebuie decât să te întorci tot timpul către el cu mintea şi cu inima, să nu slăbeşti în râvna ta şi să-ţi păzeşti luarea-aminte. El te va învăţa toate: ce, când şi cum să faci şi ce să nu faci, iar când va fi nevoie îţi va da ca îndrumare şi semn simţit în afară. Dacă nu vedem în privinţa noastră o asemenea împreună-lucrare îngereasca palpabilă, suntem singurii vinovaţi: noi suntem cei care nu ne dăm în mâinile îngerilor şi zădărnicim toată purtarea lor de grijă pentru noi. Se bate, se bate cu noi îngerul lui Dumnezeu, şi da înapoi; iar vine la asalt, iarăşi da înapoi, şi tot aşa până ce murim. Iar când murim, îngerul va înfăţişa Domnului cartea vieţii noastre şi va grăi: “Am făcut totul ca să îi bag minţile în cap, însă acest suflet n-a luat aminte la nimic”. Şi în cartea vieţii va fi pus înscrisul osândirii noastre, care negreşit se va împlini la Judecata Cea înfricoşată.

                                                                                                                                                          Sfântul Teofan Zăvorâtul

Leave a reply

required