Postul nu stă numai în simpla abţinere de la mâncăruri și băuturi, ci există felurite moduri de a respecta postul. Căci unii se opresc de la pâine şi apă, până ce flămânzesc şi însetează. Alţii postesc ca să rămână feciorelnici; de aceea nu mănâncă şi nu beau, deşi flămânzesc și însetează. Acesta este un post de grad superior. Alţii postesc din cumpătare; şi acesta este un post bun. Iar alţii se opresc de la carne, de la vin şi de la felurite mâncăruri. Alţii postesc punându-şi frâu gurii, ca să nu grăiască grăiri păcătoase. Alţii se abţin de la mânie. Iar alţii se feresc de avere, spre a-şi elibera sufletul de robia ei. Unii refuză patul confortabil, ca să poată rămâne trezi spre rugăciune. Alţii se opresc de la toate grijile lumeşti, ca să nu poată fi păgubiţi de duşmani. Alţii postesc spre a se chinui şi a fi bine plăcuţi Domnului lor prin suferinţe liber consimţite. Unii, în sfârşit, împreunează toate aceste felurite moduri şi alcătuiesc din ele un singur post, întocmai ca acei care se opresc de la hrană până la flămânzire. Cine se opreşte de la mâncăruri şi băutură se numeşte postitor; dacă el mănâncă ori bea, fie şi foarte puţin, îşi calcă postul. Tot astfel, dacă un om se abţine de la toate lucrurile mai sus numite dar din când în când săvârşeşte într-o anumită privinţă o abatere, postul nu-i va mai fi socotit post.
Dacă el trece peste una singură din acele porunci, atunci postul său tot puţin va fi luat în seamă, ca şi cum ar fi mâncat ori băut cu lăcomie. Dacă cineva întrerupe postul constrâns de foame, n-a săvârşit un foarte mare păcat; cine a făgăduit însă a se abţine de la toate acele lucruri şi apoi cutează să calce fie chiar numai una singură din obligaţii făptuieşte un păcat grav şi nu unul neînsemnat. Înţelege, deci, iubitul meu, învăţătura despre postul curat. Mai întâi au deprins postul curat Abel prin jertfa sa, apoi Enoh, întrucât a bineplăcut Dumnezeului său; Noe, întrucât s-a păzit nevinovat în mijlocul unui neam îndărătnic; Avraam întrucât era bogat în credinţă; Isaac de dragul legământului lui Avraam, Iacob de dragul lui Isaac, pentru că l-a cunoscut pe Dumnezeu; şi Iosif pentru milostivirea şi blândeţea lui. Curăţia acestora a fost socotită de Dumnezeu drept post deplin. Dar, fără curăţia inimii, postul nu va fi primit deloc.

                                                          Sfântul Afraat Persanul, Îndrumări duhovniceşti, Editura Anastasia, 1998, pp. 68-69

Leave a reply

required