Există o viaţă ipostatică nesfârşită, începătoare a toate, de la care îşi trage obârşia viaţa tuturor făpturilor înţelegătoare, cuvântătoare şi necuvântătoare. Făpturile înţelegătoare şi cuvântătoare au primit fiinţare după Chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, după chipul înţelepciunii, bunătăţii, dreptăţii, păcii, fericirii, libertăţii, puterii, nemuririi Lui.
Puterile curat înţelegătoare, adică îngerii cei netrupeşti, au rămas în cea mai mare parte în cinul lor, în legea cea bună şi în ascultare faţă de Făcătorul lor. Însă mulţi dintre îngeri, în frunte cu luceafărul, adică satana, nu au stătut, ci au căzut cu cădere înfricoşată, cu cădere veşnică; ei au tras la păcat şi pe făpturile simţit-cuvântătoare, neamul omenesc, prin perechea dintâi – Adam şi Eva – trăgându-i totodată prin păcat la blestem şi la pierzarea veşnică, făcându-i părtaşi ai tuturor patimilor aducătoare de moarte, ai necazurilor, ai bolilor şi ai morţilor de nenumărate feluri. Duhurile rele, căzute, în frunte cu împăratul lor, satana, năzuiesc din toate puterile lor, cu chibzuinţă şi şiretenie, cu stăruinţă şi îndărătnicie, să îl despartă pentru vecie pe om de Dumnezeu, de nesfârșita Lui viaţă, dreptate, pace, fericire, frumuseţe, şi să-l unească cu sine, punând în el viclenia lor, răutatea, ura, necurăţia, zavistia lor, nesupunerea lor faţă de Dumnezeu, răzvrătirea și desăvârșita lor înstrăinare de El.
Din partea fiecărui creştin se cere luptă neîncetată cu păcatul ce se oşteşte cu toate armele împotriva noastră, se cere credinţă în Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi în Biserica Lui, se cere rugăciune neîncetată, ajutorul dumnezeiesc, căci fără Dumnezeu nu putem face nimic bun, ci putem doar să păcătuim fără contenire. Şi iată că viaţa noastră pe pământ este război neîncetat cu păcatul, cu lumea şi cu trupul nostru mult pătimaş.
Da, există o Viaţă personală nesfârşită, care ne-a dat viaţă după Chipul Său şi de la care am căzut de bunăvoie şi către care suntem datori să tindem prin credinţă, prin luarea-aminte la noi înşine, prin osârdia spre lucrarea poruncilor lui Dumnezeu şi prin pocăinţa neîncetată. Există o Viaţă nesfârşită, Care ne-a zidit după chipul frumuseţii Sale, pe care am pierdut-o, de care ne-am lipsit, înşelându-ne cu dulceaţa păcatului. Există o Raţiune ipostatică nesfârşită, de la Care am căzut în nebunia tuturor păcatelor şi patimilor. Există o libertate nesfârșită, de care ne-am lipsit, robindu-ne patimilor dobitoceşti, căci tot cel ce face păcatul, rob este păcatului (Ioan 8, 34), după cuvântul Domnului, și drept aceea suntem datori să năzuim cu toţii spre libertatea duhovnicească, prin pocăinţă nefăţarnică şi prin virtute, iar mai ales prin dragostea de Dumnezeu şi dragostea frăţească. Aşadar, suntem datori să petrecem toată viaţa noastră în luptă cu păcatele și în năzuinţa spre sfinţenie şi spre dreptate.

                                            Sfântul Ioan de Kronstadt, Despre tulburările lumii de astăzi, Editura Sophia, București, 2011

Leave a reply

required