Părinte, uneori ispitele vin una după alta şi nu le mai pot răbda.
Vrei să-ţi dau o soluţie ca să le eviţi? O vei primi?
Da.
Singura soluţie ca să eviţi ispitele este să… te lupţi cu diavolul!… De ce râzi? Nu-ţi place această soluţie? Ascultă. Cu cât se nevoieşte cineva, cu atât va avea mai multe ispite şi greutăţi. Şi cu cât va încerca să evite ispita, cu atât mai mult diavolul îi va sta împotrivă. Dar prin ispite – dacă le punem în valoare în chip corect – ni se dă ocazia ca viaţa noastră, care uneori este antievanghelica, să devină evanghelică.
Părinte, mă poticnesc de unele lucruri neînsemnate şi după aceea nu am dispoziţie să mă nevoiesc pentru ceva mai înalt.
Acestea sunt că minele pe care le pune duşmanul ca să netrebnicească armată. Când vede că nu poate pricinui altă pagubă nevoitorului, aghiuţă caută cum să-l netrebnicească prin lucruri neînsemnate. După aceea să ştii că există şi drăcuşori mici, care ştiu însă să facă mare vătămare. Odată am întrebat pe un drăcuşor de acesta: “Oare tu ce poţi face? “. “Ce pot face eu? Mă duc să încurc atele la croitorese, la cizmari “, a răspuns, “şi îi fac să se mânie “. Scandalurile cele mai mari pornesc de la lucruri de nimic, şi acestea nu numai între noi, ci uneori chiar şi între state. La oamenii duhovniceşti nu există pricini serioase pentru scandaluri, de aceea diavolul ia pricină de la cele mici. Îl loveşte pe om sufleteşte cu ceva neînsemnat, lucruri copilăreşti, după care îi face inima precum acela voieşte, rămânând după aceea că o buturugă.
Părinte, oare de ce, deşi îmi impun un program, o rânduială în nevoinţa mea şi încep cu dispoziţie de a mă nevoi, uit repede această?
Nu ştii de ce? Când aghiuţă prinde de veste că voim să facem treaba duhovnicească, întoarce butonul în altă parte. Deşi ne punem un program, o rânduială anumită, ne aflăm în alta şi, dacă nu luăm aminte, pricepem acestea doar după câteva zile. De aceea nevoitorul trebuie să meargă numai împotriva diavolului – fireşte, cu discernământ – şi să-l supravegheze un duhovnic experimentat.
Satana îl lupta oare pe omul care nu face o lucrare subţire întru sine?
Satana nu se duce la un om netrebnic, ci se duce la un nevoitor pentru ca să-l ispitească şi să-l netrebnicească. Nu pierde timpul să facă lucrare subţire în unul care nu are nici el o lucrare subţire. La cel care coase cu acul de cusut saci, trimite un diavol cu ace mari. La cel care face lucrare de mână fină, trimite un diavol care face lucru de mână fin. La cel care face broderie foarte fină, trimite un diavol care face lucrare foarte fină. La cei care fac lucrare brută în ei înşişi, trimite un diavol grosolan. La începători le trimite diavoli începători.
Oamenii care au un suflet fin, multă mărime de suflet şi sunt sensibili trebuie să ia aminte, pentru că diavolul îşi bagă coada să şi-i face şi mai sensibili, putând ajunge la melancolie sau chiar – ferească Dumnezeu – sinucidere. Diavolul niciodată nu merge contră, deşi pe noi, oamenii, ne pune să mergem împotriva semenilor noştri şi să ne certăm. Pe cel trândav îl face şi mai trândav. Îl odihneşte cu gândul” “Te doare capul, n-ai dispoziţie. Nu-i nimic dacă nu te scoli să te rogi “. Pe cel evlavios îl face şi mai evlavios, ca să-l atace în mândrie, sau îl îmbrânceşte să se nevoiască mai presus de puterile sale, încât să-l istovească şi să lase după aceea toate armele lui duhovniceşti, pentru că mult-nevoitorul de mai înainte să se predea. Pe cel cu inima aspră îl face şi mai aspru, pe cel sensibil, exagerat de sensibil.
Şi vezi câţi oameni se ticăloşesc cu insomnii şi iau medicamente, unii pentru că au o oarecare sensibilitate, alţii pentru că şi-au zdruncinat nervii lor. Rar poţi vedea un om echilibrat. Oamenii au devenit baterii. Cei mai mulţi sunt ca şi cum ar avea electricitate. Cei care nu se mărturisesc primesc influenţe diavoleşti, au un magnetism diavolesc, pentru că diavolul are stăpânire peste ei. Puţini sunt oamenii, fie ei băieţi ori fete, ori vârstnici de sunt, care au o privire curată. Demonizare! Ştii ce înseamnă demonizare? Să nu te poţi înţelege cu lumea.

                                                    Cuviosul Paisie Aghioritul, Trezire duhovnicească, Editura Evanghelismos, 2003

Leave a reply

required