Venind vremea dumnezeieştii Liturghii, de este cu putinţă, grăbeşte a fi acolo la începutul ei şi intră în biserică cu însufleţire şi cu osârdnică dragoste. Mergi la locul tău şi fă aşa cum s-a spus mai sus despre slujba de dimineaţă.
Stai cu frică şi cu cutremur, zugrăvindu-ţi în cuget, în inimă şi în suflet pe Fiul lui Dumnezeu, Carele pentru fărădelegile tale S-a dat morţii şi S-a adus jertfă pentru mântuirea tuturor celor ce cred în El.
Iar de voieşti a te împărtăşi cu Dumnezeieştile Taine, având dezlegare de la duhovnic, petrece mai înainte o săptămână în adevărată postire, adică în deosebită înfrânare de la hrană şi băutură multă şi plăcută, după o anume pravilă şi după puterea ta. Caută a te păzi întru trezvie, întru dragostea cea către Dumnezeu şi în rugăciune stăruitoare cu zdrobire de inimă, gemând şi tânguindu-te cu suspinuri din inimă şi cu lacrimi. Să ştii că nimic nu curăţeşte mai bine prihănirile sufletului şi trupului decât lacrimile, zdrobirea de inimă, geamătul şi suspinarea inimii. Cugetă totodată şi la aceasta: Fireşte că eşti mâniat foarte pe Iuda vânzătorul, ca şi pe cei care L-au răstignit pe Hristos şi L-au străpuns cu piroane şi cu suliţă; ci ia aminte la tine însuţi, ca nu cumva şi tu să te faci vânzător al Trupului şi al Sângelui lui Hristos. Iuda a vândut pe Hristos o singură dată; dar tu oare nu-L vinzi pe El de nenumărate ori, atunci când nu eşti credincios cuvintelor şi poruncilor Sale. El a suferit răni de la răstignitorii Săi o singură dată; dar tu oare nu-L răneşti pe El de nenumărate ori cu patimile şi păcatele tale cele neplăcute lui Dumnezeu? Căci El a răbdat chinuri pentru fiecare păcat al nostru.
Intră înlăuntrul tău cu sufletul, inima şi gândul: oare nu vezi înlăuntrul tău prăpastia de patimi şi păcate – hulă, răpire, lăcomie, desfrânare, beţie, pizmă, viclenie, înşelăciune, ură faţă de aproapele, zavistie, vorbire de rău, judecarea aproapelui, defăimare, lipsă de dragoste, răutate, mândrie, iuţime, mânie şi chiar necurăţie? Având atâta josnicie înlăuntrul tău, oare nu eşti fără purtare de grijă pentru sufletul tău, fără purtare de grijă pentru curăţirea ta prin rugăciunea cu mare sârguinţă şi osârdie, ca şi prin alte lucruri plăcute lui Dumnezeu şi prin adevărata pocăinţă?
Sileşte-te pe cât poţi ca prin zdrobirea de inimă, suspinuri şi multe lacrimi să-ţi speli întinăciunea sufletului şi trupului. Ai grijă ca nu cumva să primeşti Sfintele Sfintelor cu sufletul necurăţit ca să îţi fie spre judecată ţie.
Ia bine seama ca nu cumva să te uneşti cu cei ce L-au răstignit şi omorât pe Hristos şi ca nu cumva să te faci ca Iuda vânzătorul. Vezi ce mănânci. Ce este mâncarea aceasta? Oare nu pe însuşi Dumnezeu primeşti? Ce hrană ţi se dă ţie? Oare nu adevărata mană pogorâtă din cer, ca să trăieşti în veac?
Înţelege că te împărtăşeşti cu Taina Tainelor cea negrăită, cu Dulceaţa dulceţilor şi cu Sfânta sfintelor, de la care tu însuţi te sfinţeşti. Şi pentru aceasta negreşit să ai întru tine mare şi neclintită credinţă şi să te desparţi cu totul de toate greşelile, făcându-ţi sufletul şi trupul curate şi cât se poate de sfinte, căci găteşti întru tine intrare Celui Sfânt. Vezi cu ce negrăită cinstire eşti cinstit când te împărtăşeşti de dumnezeiasca Taină! Preacuraţii îngeri stau de faţă în chip nevăzut, tremurând şi neputând să privească de spaimă, iar tu, cel ce eşti pământ şi plin de toată necurăţia, te împărtăşeşti cu aceasta; tu, cu patimile şi păcatele tale, vrăjmaş al lui Hristos Dumnezeu, te uneşti cu Cel Dumnezeiesc şi Sfânt şi te faci un trup şi o carne cu Hristos, cum El însuşi zice: Acela ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu, întru Mine rămâne şi Eu întru el (Ioan 6, 56).
Cugetă, frate: După această sfântă mâncare şi băutură – care e Trupul şi Sângele lui Hristos – au flămânzit şi însetat toţi strămoşii noştri de Ia Adam cel dintâi zidit, şi toţi proorocii, şi nu le-au primit; iar tu, aşa de îndepărtat de ei cu nevrednicia, te împărtăşeşti de Dumnezeiasca hrană. Mulţumeşte lui Dumnezeu pentru nespusa Lui milostivire, ca să te facă vrednic de aceasta. Şi înţelege încă şi aceasta: că şi de ai fi avut ori vei avea curăţia îngerilor sau cuvioşia şi sfinţenia Sfântului Ioan Botezătorul, chiar şi atunci, fără marea milă a Lui Dumnezeu nu ai putea fi vrednic de Dumnezeiasca Taină. Iar de cugetă cineva întru sine: Eu sunt preot, aşadar sunt vrednic, atunci, dimpotrivă, va fi nevrednic de slujirea preoţească. Că aşa cum era în pântecele Preasfintei Fecioare, la fel şi aici pe altar, cu voia Atotputernicului Dumnezeu şi lucrarea Duhului Sfânt, se află Trupul şi Sângele lui Hristos. Vezi cu cât este aceasta mai presus de firea, înţelegerea şi judecata omenească! Pentru aceea nimeni nu poate a se împărtăşi cu vrednicie, fără numai cel ce crede cu adâncă smerenie şi are nădejde tare în Domnul.
Să ai grijă a te cerceta cu frică, cu cutremur şi cu adevărată smerenie, cu înjosire de sine şi cu zdrobire de inimă, cu suspinuri şi lacrimi, cu dragoste osârdnică, cu credinţă şi nădejde neîndoită, cu cinstire şi cu bucurie şi cu mare mulţumită din toată inima şi sufletul, şi aşa să te apropii de dumnezeiasca împărtăşire. Apropie-te negreşit, ţinând această povaţă: apropiindu-te de sfântul altar, închipuieşte-ţi că, într-adevăr, te-ai făcut vrednic a te afla la Cina cea de Taină împreună cu Hristos şi Sfinţii Apostoli.
Când se deschid uşile împărăteşti şi auzi: „Cu frică de Dumnezeu…”, cazi cu înfricoşare înaintea Atotputernicului Dumnezeu şi Judecător; şi, pe cât poţi, te sileşte ca să nu-ţi iasă din minte cele spuse mai sus, ci închipuieşte-ţi-le împreunate în cruce şi strânse la piept, pleacă puţin capul, priveşte cu cinstire, cu ochii pliniţi de lacrimi şi spune rugăciunile: „Cred, Doamne, şi mărturisesc că Tu eşti cu adevărat Hristos, Fiul Dumnezeului Celui Viu…; Cinei Tale celei de Taină, astăzi, Fiul lui Dumnezeu, părtaş mă primeşte…”.
Rosteşte-le din tot sufletul cu suspinuri, cu frică şi cu cutremur şi cu zdrobire de inimă. Roagă pe Preamilostivul Dumnezeu ca măcar în această clipă să te cerceteze cu harul Său, ca să ai zdrobire a inimii şi fierbinte simţire şi să verşi lacrimi din belşug. Şi cugetând astfel, priveşte neclintit şi cu simţire Sfântul Potir şi roagă-te ca Dumnezeiescul Foc să nu te ardă, ci să tămăduiască sufletul şi trupul tău prin primirea Lui. Nădăjduieşte şi crede că, de vei face şi vei simţi cum s-a arătat aici, vor arde toţi spinii păcatelor ce cresc întru tine. Apoi, de îndată ce vezi mâna preotului întinzându-se cu Sfintele Taine şi atingându-se de buzele tale, nu cugeta să primeşti dumnezeiescul dar din mâna preotului, ci închipuieşte-ţi şi crede cu tot sufletul că le primeşti din mâna lui Hristos însuşi, Carele stă nevăzut, punându-le în gura ta. Închipuieşte-ţi şi crede fără şovăire că mănânci acum însuşi Trupul Domnului, care s-a luat din via şi de viaţă dătătoarea alcătuire a trupului Său, şi că acum bei sângele şi apa ce curge din însăşi coasta lui Hristos; că-L vezi pe Hristos răstignit pe Cruce şi că acum din rănile Sale curge sânge şi lumină şi viaţă. Aşa să primeşti împărtăşania şi aşa să crezi fără şovăire; aşa să-ţi închipuieşti neîncetat în cugetul tău.
Te sfătuiesc a învăţa pe de rost rugăciunea Sfântului Dimitrie al Rostovului, care e de mult folos la vremea împărtăşirii şi ale cărei cuvinte urmează. Apropiindu-te cu astfel de gânduri şi simţiri, spune în cugetul tău: „Deschideţi-vă uşi şi zăvoare ale inimii mele, să intre Hristos, împăratul slavei! Intră, Lumina mea, şi întunericul meu luminează; intră, Tămăduitorul meu, şi ale mele răni tămăduieşte; intră, Dumnezeiesc Foc, şi spinii păcatelor mele arde; aprinde cele din lăuntrul meu şi inima mea cu flacăra dragostei; intră, împăratul meu, şi nimiceşte în mine împărăţia păcatului; şezi pe tronul inimii mele, împărate şi Doamne al meu, şi singur Tu întru mine împărăteşte”. Cu asemenea bune cugetări te împărtăşeşte cu Dumnezeieştile Taine.
Nu uita încă şi suspinarea deasă şi zdrobirea; plângi necontenit, tânguieşte-te, osândeşte-te pe sine că eşti cu totul nevrednic, că încă nu te-ai dezbrăcat de trup şi de lume, că nu ţi-ai omorât trupeştile patimi, ci eşti plin de toată pofta cea necurată şi necuvenitele porniri ale sufletului, că eşti leneş spre nevoinţa duhovnicească, că eşti căzut şi negrijuliu şi rece faţă de săvârşirea cuvântului lui Dumnezeu; că eşti cel mai neînsemnat şi ticălos şi necurat şi nevrednic vas al primirii Izvorului Vieţii, pe. Care cerurile cerurilor nu îl pot cuprinde.
Cugetă că nu înger primeşti cu Sfintele Taine, ci pe Domnul îngerilor şi Judecătorul tuturor. Cugetă încă şi la aceasta: cu câtă bucurie a săltat înaintemergătorul în pântecele maicii Sale şi s-a închinat Stăpânului Său; şi în ce chip au slăvit păstorii şi magii cu daruri, şi Simeon şi Ana pe Stăpânul lor şi s-au închinat Lui cu minunare, cu frică şi cu bucurie; în ce chip şi ceilalţi sfinţi şi toţi cuvioşii, cu bună-cinstire, cu bucurie şi cu mulţumire au strălucit ca soarele, unindu-se cu Trupul şi Sângele lui Hristos, şi trăiesc cu El pururea, cu acelaşi dor şi mare osârdie grăbeşte şi tu către Izvorul cel preadulce al bunătăţilor şi mulţumeşte Domnului pentru negrăita Lui milostivire, ca El, înfricoşatul Dumnezeu, să nu Se scârbească de ticăloşia noastră, ci să Se unească cu noi pentru nemăsurata Sa dragoste către noi.
Să mulţumeşti cu toată puterea ta Domnului, nu numai cu cuvântul şi cu gândul, ci şi cu fapta. Sileşte-te pe cât îţi este cu putinţă să te fereşti de multă vorbărie. Dumnezeu să-ţi fie curata şi sfânta îndeletnicire; şi rămâi întru cinstire nu numai înainte de împărtăşire, ci păzeşte-te de orice lucru rău şi după ce ai primit Sfintele Taine. Sileşte-te totdeauna a rămâne cu Hristos, împăratul şi Dumnezeul tău, şi nu-L despărţi de tine.
La sfârşitul Dumnezeieştii Liturghii intră în chilia ta întru tăcerea limbii, cugetului şi a tuturor simţurilor; rămâi în rugăciune şi mulţumire şi săvârşeşte atunci şi toate cele ce ţi s-au dat mai sus să le săvârşeşti după slujba de dimineaţă.

                                                                                                                                         Cuviosul egumen Nazarie al Valaamului

Leave a reply

required