Cum poate să înţeleagă omul, dacă a dobândit harul desăvârşit ori nu?
Unde este harul,  izvorul vieţii, acolo din inimă izvorăsc fapte bune; când Duhul Sfânt pogoară, atunci orice muncă devine mai uşoară şi rugăciunea neîncetat iese din inimă şi ochii lăcrimează fără încetare şi orice cugetare este trează şi curată, fiindcă Duhul Sfânt lucrează atunci în om. Dar cine se lasă pradă patimilor, la acela patimile se înmulţesc şi când prin ele cel viclean pune stăpânire pe om, atunci în sufletul lui se face întuneric beznă şi povară.
Cine este sfânt (adică are calităţile sus-numite ale harului desăvârşit)?
Acela care fără prihană a păstrat şi a îndeplinit poruncile, care a biruit patimile şi a renunţat la orice desfătare. Dar cine a renunţat la desfătări? Acela care a respins pe deplin iubirea de sine în toate aspectele ei; care s-a urât pe sine în veacul acesta scurt pentru Împărăţia cerului şi viaţa veşnică; care a dobândit credinţă neclintită; nădejde puternică şi neîndoielnică la Dumnezeu, în toate chinurile şi nevoile. Acela într-adevăr este sfânt şi nestăpânit de patimi.

                                                                                                                                               Sfântul Paisie Velicicovski, Crinii Ţarinii

Leave a reply

required