1. Domnul, voind să-şi conducă ucenicii spre o credinţă perfectă, a zis în Evanghelie : «Cel ce este credincios în foarte puţin şi în mult este credincios; şi cel ce este nedrept în foarte puţin şi în mult este nedrept» (Luca 16, 10). Dar în ce constă (acel) puţin şi în ce constă (acel) mult ? (Acel) puţin se referă la promisiunile referitoare la acest veac, la (bunurile) pe care Domnul a promis să le dea celor ce cred în El, ca de exemplu: hrana, îmbrăcămintea, sănătatea, odihna trupului şi celelalte. El a poruncit să nu ne îngrijim deloc de toate acestea, ci să sperăm cu încredere că El, Domnul, va purta grijă de cei care aleargă către El. (Acel) mult se referă la duhurile veşnice şi nestricăcioase, pe care El a făgăduit să le dea celor ce cred în El, celor care se îngrijesc neîncetat de ele şi le cer Lui. Într-adevăr, El a poruncit : «Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă» (Matei 6, 33). Astfel, fiecare este încercat — dacă crede (sau nu în cuvântul lui) Dumnezeu — prin aceste lucruri puţine şi trecătoare ; El a promis că le va da (şi pe acestea), însă, se cade ca noi să nu purtăm grijă de ele, ci să ne gândim doar la lucrurile cele veşnice.
2. Este vădit lucru că cineva are credinţă în lucrurile cele nestricăcioase şi caută cu adevărat bunurile veşnice, când are o credinţă sănătoasă despre lucrurile cele văzute. Se cuvine, deci, ca fiecare dintre cei ce ascultă de Cuvântul adevărului, să se examineze pe sine şi să judece — sau să se lase cercetat şi judecat de oamenii duhovniceşti — (ca să ştie) în ce fel crede si în ce fel împlineşte Cuvântul lui Dumnezeu ; (să vadă) dacă (crede) conform Cuvântului Său, sau dacă nu cumva are o părută credinţă şi îndreptare, dacă nu cumva, doar socoate că crede. Fiecare să se cerceteze dacă este credincios în cele puţine, adică faţă de cele trecătoare. Cum (să se examineze) ? Ascultă ! Nu spui tu, că crezi, că te vei învrednici (să moşteneşti) împărăţia cerurilor, că te vei naşte de sus şi vei deveni fiu al lui Dumnezeu, că vei fi împreună un ostenitor al lui Hristos, că vei împărăţi cu El în veci, că te vei desfăta (în vederea) luminii celei de negrăit, în veci nenumăraţi şi nesfârşiţi, ca şi Dumnezeu ? De bună seamă, vei zice : da ; doar pentru aceasta am părăsit lumea şi m-am afierosit Domnului.
3. Examinează-te, (zic şi vezi), de nu cumva te încătuşează încă grijile pământeşti, ca de exemplu marea preocupare pentru hrana şi îmbrăcămintea trupului şi celelalte îndeletniciri ; — ca şi când tu ar trebui să te îngrijeşti de ele şi să ţi le procuri singur — atunci când El ţi-a poruncit să nu te preocupe grija de acestea. Pentru că, dacă tu crezi că vei primi bunurile cele netrecătoare, care rămân în veac, cu cât mai mult trebuie să crezi că Domnul îţi va dărui bunurile cele pământeşti şi trecătoare, pe care le dă şi oamenilor nelegiuiţi, animalelor sălbatice şi păsărilor? De altfel a şi poruncit să nu ne preocupăm de acestea, zicând : «Nu vă îngrijiţi ce veţi mânca, sau ce veţi bea, sau cu ce vă veţi îmbrăca, pentru că pe toate acestea le caută neamurile» (Matei 6, 31—32). Dacă tu încă te îngrijeşti de aceste lucruri, şi nu te încrezi în întregime în Cuvântul Său, (să ştii că) încă nu crezi că vei dobândi bunurile cele veşnice, care sunt împărăţia cerurilor, (să ştii) că ţi se pare să crezi (în Cuvântul lui Dumnezeu), atunci când nu crezi că vei primi (lucrurile) mici şi trecătoare.
El a mai zis : «Oare nu este sufletul mai valoros decât hrana şi trupul decât haina?» (Matei 6, 25). (Te întreb): Crezi tu, oare, că sufletul tău a fost vindecat de Hristos de rănile cele veşnice şi de nevindecat, de rănile patimilor necinstei ? De altfel, pentru aceasta a şi venit Domnul, singurul doctor adevărat, pentru ca să vindece sufletele celor credincioşi de patimile cele incurabile şi să le curăţească de murdăria leprei răutăţii.
4. Îmi vei răspunde : «De bună seamă că cred. Aceasta mă ţine şi întru aceasta îmi pun nădejdea». Cunoaşte-te, deci, şi examinează-te : nu cumva suferinţele tale trupeşti te duc la doctorii cei pământeşti, ca şi când Hristos — în Care ai crezut — n-ar putea să te vindece ? Vezi cum te amăgeşti singur, socotind că crezi, dar nu crezi precum trebuie, cu adevărat. Pentru că, de ai crede că ranele cele veşnice şi nevindecabile ale sufletului nemuritor şi bolile sale cauzate de viciu sunt vindecate de Hristos, tu ai crede că El poate să vindece şi relele şi bolile trecătoare ale trupului, şi numai către El ai alerga, trecând cu vederea leacurile şi îngrijirea doctorilor. Dat fiindcă acela care a făcut sufletul a făcut şi trupul, Cel ce vindecă (sufletul) cel nemuritor, acela poate să vindece şi trupul, bolile şi suferinţele cele vremelnice.
5. De bună seamă că îmi vei spune acestea : «Dumnezeu ne-a dat, pentru a ne îngriji trupul, ierburile pământului şi doctoriile ; a prevăzut îngrijirile doctorilor de bolile trupului, şi a dispus ca acest (trup), care este făcut din pământ, să poată fi vindecat cu diferite produse ale pământului». Şi eu sunt de acord că aşa stau lucrurile. însă, în aminte şi cunoaşte în ce fel şi cui au fost date aceste (mijloace) şi pentru cine le-a rânduit Dumnezeu în marea şi nesfârşita lui dragoste de oameni. (Au fost date) atunci când omul a călcat porunca pe care o primise, când a devenit obiect al mâniei, când a fost aruncat, din desfătarea paradisului în această lume, ca într-o captivitate şi necinste, sau ca într-o muncă silnică, când a căzut sub stăpânirea întunericului şi a rătăcit din cauza patimilor, atunci când a fost supus patimilor şi bolilor cărnii el, cel care mai înainte era nepătimitor şi scutit de boli. Or, este clar că toţi cei născuţi din el sunt supuşi aceloraşi patimi.
6. Deci, Dumnezeu a rînduit (toate) acestea «pentru cei slabi şi necredincioşi, pentru că, Bun fiind, n-a voit să nimicească în întregime neamul cel păcătos al oamenilor. El a dat oamenilor din această lume şi celor din afară leacuri pentru îngrijirea, vindecarea şi reconfortarea trupului şi a permis celor ce nu pot să se încreadă întru totul în Dumnezeu, să se folosească de ele. Tu, însă, cel ce duci viaţă solitară, cel care te-ai apropiat de Hristos, care vrei să fii fiu al lui Dumnezeu şi să te naşti de sus, de la Duhul, cel care ai primit promisiuni mai mari şi mai înalte decât omul cel dintâi — ce nu era supus patimilor — acea bunăvoinţă (manifestată) în venirea Domnului, tu care deveniseşi un străin în această lume, tu trebuie să dobândeşti o credinţă, un mod de a gândi şi de a trăi, noi şi străine de toţi oamenii lumii acesteia.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, în veci. Amin.

                                                  Sfântul Macarie Egipteanul, Scrieri – PSB, Editura Institutului Biblic de Misiune Ortodoxă

Leave a reply

required

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.