În zilele pe care le trăim, în iureşul atâtor tendinţe distrugătoare şi nivelatoare, Arhierei ai Bisericii Greciei şi ai Patriarhiei Ecumenice, mânaţi puternic de mişcarea ecumenismului, fac propuneri pentru hirotonia femeilor, deşi acest lucru este oprit de Tradiţia Bisericii noastre. Înaltpreasfinţitul Mitropolit de Gortina şi Megalopoli, kir Ieremia, într-o predică enciclică a sa explică motivele pentru care o femeie nu poate deveni preot al Bisericii Ortodoxe. Vă prezentăm textul în întregime:

„Vorbim, iubiţi fraţi, despre egalitatea dintre cele două sexe, că, adică, bărbatul şi femeia sunt egali şi nu este unul mai presus de celălalt. 

Dar dacă femeia este egală cu bărbatul, atunci de ce Apostolul Pavel spune «femeia să se teamă de bărbat»? La această întrebare am răspuns în predica noastră anterioară. Dar se iveşte şi o a doua întrebare legată de aceasta: De ce femeia nu poate deveni preot precum bărbatul, de vreme ce ea este egală cu el? Acestei întrebări îi voi dedica predica de azi, fraţilor, şi vă rog mult să fiţi atenţi. De la început vă spun că tema aceasta este profundă, e nevoie de mult studiu şi vă mărturisesc că eu nu am întreprins acest studiu. Doar două-trei lucruri voi spune despre acest subiect, lucruri pe care le socotesc eu importante.

1. Primul argument legat de întrebarea «de ce femeia nu poate deveni preot?» îl preiau din Tradiţia Bisericii noastre. Nicăieri, nici în Sfânta Scriptură, nici în cărţile Sfinţilor Părinţi sau în sfintele Sinaxare, nicăieri, spun, nu o vedem pe femeie slujind ca preot. Doar în lumea idolatră apare femeia ca preot.

2. Al doilea argument: Fiul lui Dumnezeu care S-a întrupat în pântecele Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, Arhiereul Hristos, a luat firea bărbătească, de aceea a şi fost tăiat împrejur. Să nu spună însă cineva că s-au mântuit doar bărbaţii, nu şi femeile, pentru faptul că Hristos a luat fire bărbătească. Nu, pentru că firea bărbătească exprimă întreaga fire omenească. Amintiţi-vă ce vă spuneam altădată că cele două genuri, bărbătesc şi femeiesc, au fost create unite, însă în fire bărbătească, adică în Adam. Şi când, aşadar, bărbatul ca preot Îi slujeşte lui Dumnezeu, Îi slujeşte întreaga fire omenească, nu doar bărbatul. Legat de ceea ce vă spun, adică despre includerea firii femeii în bărbat, vă voi menţiona un exemplu din Sfânta Scriptură: Când Iosif i-a povestit tatălui său visul dumnezeiesc pe care l-a avut, că i se închinau, adică,, soarele, luna şi unsprezece stele, tatăl său, Iacov, l-a tâlcuit corect şi anume că lui Iosif i se vor închina tatăl şi mama lui, precum şi cei unsprezece fraţi (vezi Facere 37, 10). Şi într-adevăr, aşa cum ştim din istoria Vechiului Testament, lui Iosif, care a devenit căpetenie peste toată ţara Egiptului, i s-au închinat fraţii lui, tatăl lui, dar mama lui nu i s-a închinat, pentru că murise! Aşadar, să înţelegem că nu s-a împlinit întocmai visul dumnezeiesc? Desigur că s-a împlinit, spune Sfântul Ioan Gură de Aur! Pentru că bărbatul şi femeia devin un singur trup prin căsătorie. De vreme ce i s-a închinat lui Iosif capul familiei, adică Iacov, i s-a închinat şi restul trupului, adică femeia lui, mama lui Iosif, Rahila. «Căci, aşadar, capul femeii este bărbatul» „şi vor fi amândoi un trup”, iar capului care s-a închinat lui Iosif i-a urmat întregul trup[1]. Bărbatul, aşadar, devine preot şi Îi slujeşte lui Dumnezeu, dar în bărbat este cuprinsă şi femeia. Femeia oferă darurile preotului, ca el să le aducă înaintea lui Dumnezeu. Aşa încât, în pregătirea pentru Dumnezeiasca Liturghie este implicată şi femeia evlavioasă, care plămădeşte prescura, pentru a o aduce preotului.

 3. Al treilea argument. Preotul este mai presus de toţi, este conducătorul, pentru că preoţia este cu adevărat mai presus de toate. Preotul conduce în Biserica lui Hristos, ca unul ce este părtaş la vrednicia arhierească, prorocească şi împărătească a lui Hristos. Acest lucru însă nu este valabil şi pentru femeie ca preot, pentru că femeia se află sub canonul de a fi stăpânită de bărbat şi nu de a avea ea autoritate asupra lui (vezi Facere 3, 16; I Timotei 2, 12). Şi (…) femeia nu trebuie să uite de canonul ei, că «atrasă vei fi de bărbatul tău şi el te va stăpâni», pentru că, în fapt, ne aflăm încă în starea de cădere. De aceea şi Apostolul spune «iar femeia să se teamă de bărbat», folosind conjuncţia adversativă «iar». Adică: «Da, e adevărat că femeia este egală cu bărbatul, da, e adevărat, relaţia ei cu bărbatul în căsătorie este apropiată şi sfântă, precum relaţia dintre Hristos şi Biserica Sa, dar femeia nu trebuie să uite de supunerea ei faţă de bărbat». Femeia, aşadar, prin canonul pe care l-a primit prin cădere, nu poate să devină preot, pentru că nu poate să conducă în Biserica lui Hristos.

4. În sfârşit, spunem că femeia nu poate să devină preot, pentru că, după firea ei, exprimă mai mult starea de cădere a omului. Astfel, citim în Pidalion că Părinţii au oprit femeia să intre în Sfântul Altar şi să slujească la Tainele Bisericii din pricina “indispoziţiei ei lunare”. În trecut, femeia era hirotonită diaconiţă, dar slujirea ei nu era precum aceea a diaconului bărbat, în Sfântul Altar, ci în afara acestuia. Diaconiţa ajuta la botezarea femeilor sau la alte slujiri, în care era nepotrivit să slujească bărbatul, însă totdeauna în afara Sfântului Altar.

5. Aşadar, femeia să nu ceară să devină preot, lucru care nu s-a făcut niciodată în Biserica noastră. Să nu uite femeia că, mamă fiind, poate să îşi facă fiul preot şi ea însăşi, dacă doreşti, poate purta cinstita rasă şi să devină monahie. De o asemenea fecioară afierosită lui Hristos se minunează Sfântul Ioan Gură de Aur şi spune: „O, [iat-o pe] cea sfinţită!”.

Cu multe urări de bine,

€+ Mitropolitul Gortinei şi Megalopolisului, Ieremia

Orthódoxos Týpos, nr. 1938, 3 august 2012, pp. 1, 6.

Traducere Mihail Ilie(G.O)

sursa http://graiulortodox.wordpress.com/

Posted in: Articole.
Last Modified: iulie 5, 2014

Leave a reply

required