Ne spunea nouă Filon, robul lui Hristos, că, de demult, pe vremea prigonirii creştinilor, un oarecare episcop a oprit pe un preot de la slujbă, dintr-o anumită pricină.
Deci s-a dus preotul acela în altă parte pentru nişte trebuinţe şi acolo l-au prins păgânii şi, mult chinuindu-l, nu s-a lepădat de Hristos şi i-au tăiat capul şi s-a făcut mucenic al lui Hristos. Iar, după puţină vreme, a încetat gonirea şi stăpânul cetăţii aceleia, văzând minunile Sfântului Mucenic, i-a zidit o biserică şi, luând moaştele lui, le-a aşezat în raclă şi le-a pus pe ele înăuntru, în altarul bisericii. Deci a chemat tot poporul şi pe episcop, vrând să facă sfinţirea bisericii.
Şi, în vremea când preotul vrea să facă începutul slujbei de seară, s-a mişcat racla şi a ieşit afară din biserică, nedusă de nimeni, şi o frică şi o mirare i-a cuprins pe toţi cei ce erau în biserică. Iar poporul a adus funii şi a tras racla în biserică, la locul ei. Apoi, a doua oară, când episcopul a dat pace, iarăşi racla a ieşit îndată din biserică. Iar domnul acela, văzând aceasta, s-a temut şi a început, smerindu-se foarte, a se plânge către Dumnezeu, zicând: „Pentru păcatele mele, nu voieşte Sfântul să locuiască în biserică”. Asemenea şi tot poporul plângea, tânguindu-se, privind la această minune. Iar în noaptea ce a sosit, s-a arătat Sfântul Mucenic episcopului, zicându-i: „Pentru ce vă învinuiţi între voi, ca şi când n-aş voi să petrec cu voi în biserică? Ci rogu-te şi te osteneşte să mergi în cetate la episcopul meu, şi-l sileşte pe el, să mă dezlege pe mine de canon, că m-a oprit de la slujbă. Şi de aceea, nu pot sluji cu voi acum în biserică, ci ies afară. Cununa muceniciei am luat-o însă faţa lui Dumnezeu n-am văzut-o, că întru despărţire sunt. Dar să nu gândeşti că mă vei dezlega tu pe mine, că nu voi putea sluji cu voi, nici faţa lui Hristos a o vedea, pentru că El a zis ierarhilor Săi: Ori pe câţi veţi lega pe pământ, vor fi legaţi şi în ceruri”. Şi aceasta zicând, s-a făcut nevăzut.
Iar a doua zi, episcopul a spus aceasta domnului aceluia şi, auzind el aceasta de la episcop, s-a mângâiat. Deci, episcopul, luând pe câţiva clerici, s-a dus la episcopul cel numit de Sfântul şi i-a spus lui toate cele despre Sfântul Mucenic. Şi acela, degrabă sculându-se, a mers împreună cu cei ce veniseră. Deci, venind, s-a închinat Sfântului Mucenic şi i-a zis: „Hristos, Cel ce te-a legat pe tine prin smerenia mea, să te dezlege pe tine, acum, prin vărsarea sângelui tău pentru numele Lui. Intră şi să fii cu noi”. După aceea, aducând racla în biserică, au săvârşit slujba. Deci, mai mult nu s-a mai mişcat racla de la locul ei şi minuni multe făcea.
Drept aceea dar, iubitorilor de Hristos, să cunoaşteţi cât de mare este rânduiala arhierească, pentru că pe câţi îi leagă pe pământ, legaţi vor fi şi în ceruri, şi pe câţi îi dezleagă pe pământ, dezlegaţi vor fi şi în ceruri.

                                                                                                           Călăuză în Istoria Vieţilor Sfinţilor Ortodoxiei

Leave a reply

required