Am selectat din Triod câteva cântări care se vor intona astăzi în toate bisericile ortodoxe la slujba deniei din sfânta și marea zi de marți:
Cântări
Pe Mirele, fraţilor, să-L iubim, candelele noastre să le îngri­jim, în virtuţi strălucind şi în cre­dinţă dreaptă; ca să intrăm împre­ună cu Dânsul la nuntă gătiţi, cu fecioarele cele înţelepte ale Dom­nului. Că Mirele, ca un Dumnezeu, dă tuturor dar cunună nestricăcioasă.”

La ceasul sfârşitului, suflete, gândind, şi de tăierea smochinului temându-te, talantul cel dat ţie cu iu­bire de osteneală, lucrează-l, tică­loase, priveghind şi grăind: Să nu rămânem afară din cămara Iui Hristos.”
Sinaxar
Pentru aceasta deci au rânduit purtătorii de Dumnezeu Părinţi să se aşeze în această zi pilda celor zece fecioare, ca să ne îndemne să veghem necontenit şi să fim gata să ieşim în întâmpinarea adevăratului Mire prin fapte bune, dar mai cu seamă prin milostenie, pentru că neştiute sunt ziua şi ceasul sfârşitului vieţii. Tot astfel prin istoria vieţii lui Iosif, să trăim în curăţie, iar prin minu­nea uscării smochinului, să aducem rod duhovnicesc. Dacă vom săvârşi o singură virtute, cea mai mare chiar, şi nu ne vom griji de celelalte, şi mai cu seamă de miloste­nie, nu vom intra cu Hristos în odihna veşnică, ci vom fi întorşi ruşinaţi. Şi în adevăr nu-i lucru mai lipsit de sfinţenie şi mai plin de ruşine decât ca fecioria să fie biruită de bani. ”

Cântări
Să avem din destul în vasele su­fletului nostru untdelemn de împărtăşire, ca nefăcând vremea răsplăti­rilor vreme de cumpărare, să cântăm: Binecuvântaţi lucrurile Dom­nului pe Domnul.”

„Auzind, suflete, de osânda celui ce a ascuns talantul, nu ascunde cuvântul Iui Dumnezeu, ci vesteşte mi­nunile Lui, ca înmulţind harul, să intri întru bucuria Domnului Tău.”
Veniţi, credincioşilor, să lucrăm Stăpânului cu osârdie, că împarte slugilor bogăţie; şi fiecare din noi să înmulţim talantul harului după măsură. Unul să aducă înţelepciune prin fapte bune; iar altul să săvârşească slujba luminării; credincio­sul să împărtăşească cuvântul său celui ce nu ştie tainele, şi altul să-şi împartă bogăţia săracilor. Că aşa vom înmulţi împrumutul. Şi ca niş­te economi credincioşi ai harului, ne vom învrednici de bucuria Stă­pânului. De care învredniceşte-ne pe noi, Hristoase, Dumnezeule, ca un iubitor de oameni.”
Mire, Cel ce eşti mai frumos cu podoaba decât toţi oamenii, Care ne-ai chemat pe noi la ospăţul cel duhovnicesc al nunţii Tale, dezbracă-mă de chipul cel ticălos al greşalelor mele, prin împărtăşirea pătimirilor Tale, şi împodobindu-mă cu haina slavei frumuseţii Tale, fă mă împreună-șezător luminat la masa împărăţiei Tale, ca un milostiv.”
Auzind, suflete, de osânda celui ce a ascuns talantul, nu ascunde cuvântul lui Dumnezeu, ci vesteşte mi­nunile Lui, ca înmulţind harul să intri întru bucuria Domnului tău.”
„­Nu ca neştiind vremea sfârșitului, Cel ce stăpânește veacurile a spus mai înainte ca nu ştie ziua aceea; ci ca să pună hotar tuturor spre umi­linţă.”
Tu eşti Paştile noastre, Cel ce Te-ai jertfit pentru toţi ca un miel şi ca o jertfă, şi iertare de greşeale; dumnezeieştile Tale Patimi le preaînălţăm Hristoase întru toţi vecii.”
Împodobindu-ne sufletele ca nişte făclii luminoase, să intrăm împreu­nă cu Mirele, care merge la nunta cea nestricăcioasă, mai înainte până ce nu se închide uşa.”
Întru strălucirile sfinților Tăi cum voi intra eu, nevrednicul? Că de voi cuteza să intru împreună în cămară, haina mă vădește, că nu este de nuntă, și legat mă vor scoate îngerii afară. Curățește-mi, Doamne, întinăciunea sufletului meu, și mă mântuiește, ca un iubitor de oameni.”
De lenea sufletului meu dormitând eu, Mire-Hristoase, n-am agonisit candelă aprinsă din virtuți, și m-am asemănat fecioarelor celor neînțelepte, trândăvind în vremea lucrării. Stăpâne, nu-mi închide milostivirile îndurărilor Tale, ci scuturând somnul meu cel întunecat, scoală-mă și mă primește în cămara Ta, împreună cu fecioarele cele înțelepte, unde este glasul cel curat ale celor ce prăznuiesc și cântă neîncetat: Doamne, slavă Ție!”
Iată că își încredințează Stăpânul talantul Său ție, suflete al meu. Primește darul cu frică, împrumută pe Cel ce ți l-a dat, împarte-l la săraci și câștigă prieten pe Domnul, ca să stai de-a dreapta Lui, când va veni cu slavă și vei auzi glasul cel fericit: Intră, slugă, întru bucuria Domnului tău. Căreia mă învrednicește pe mine cel rătăcit, Mântuitorule, pentru mare mila ta.”
Este vremea sfârşitului; să ne în­toarcem deci, învaţă Hristos, că va veni într-o clipeală; veni-va şi nu va zăbovi, ca să judece lumea Sa.”

                                                                                                                                      www.ortodoxiatinerilor.ro

Posted in: Articole.
Last Modified: aprilie 3, 2018

Leave a reply

required

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.