Să ne rugăm pentru Biserică, pentru lume, pentru toţi. Toată creştinătatea se află înlăuntrul rugăciunii. Dacă vă rugaţi numai pentru voi, asta ascunde interes. Pe când, dacă vă rugaţi pentru Biserică, înlăuntrul Bisericii sunteţi şi voi. în Biserică este Hristos unit cu Biserica, dar şi cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Sfânta Treime şi Biserica sunt una. Dorul vostru fierbinte trebuie să fie îndreptat spre aceasta, ca lumea să fie sfinţită, ca toţi să devină ai lui Hristos. Atunci intraţi în Biserică, trăiţi în bucuria Raiului, în Dumnezeu, pentru că întreaga plinătate a Dumnezeirii sălăşluieşte în Biserică.
Suntem toţi un trup, având cap pe Hristos. Toţi suntem Biserica. Religia noastră are această măreţie, uneşte lumea în minte. Puterea rugăciunii e mare, foarte mare, mai ales când este făcută de către mulţi fraţi. în rugăciunea comună se unesc toţi. Să-I simţim pe aproapele nostru ca pe noi înşine. Acesta este viaţa noastră, bucuria noastră, comoara noastră. Toate sunt uşoare în Hristos. Hristos este centrul; toţi tind către centru şi se unesc într-un duh şi într-o inimă. Aşa s-a întâmplat la Cincizecime. Când toţi aud în acelaşi ceas, în acelaşi loc, Psaltirea şi toate citirile, se unesc prin auzire cu harul lui Dumnezeu, pentru că ceea ce este spus de către citeţ este auzit şi împărtăşit tuturor. Puterea celor mulţi se înmulţeşte, ca şi când ar vedea un lucru frumos şi l-ar privi toţi cu ardoare. Ei, privirea lor, care se întâlneşte pe acest lucru frumos, îi uneşte. De pildă, izbăvirea Apostolului Petru din temniţă: …se făcea necontenit rugăciune către Dumnezeu pentru el, de către Biserică (Fapte 12, 5). Această rugăciune l-a slobozit pe Petru din legăturile temniţei.
Iubirea, dăruirea către Dumnezeu, ardoarea, unirea cu Dumnezeu, unirea cu Biserica sunt Raiul cel de pe pământ. Dacă dobândim harul dumnezeiesc, toate sunt uşoare, fericite, şi devin binecuvântare a lui Dumnezeu. Hai, ia găseşte-mi altă religie care să-l facă pe om desăvârşit şi fericit. Şi este păcat să nu înţelegem această măreţie!
Când avem vreo problemă oarecare, noi sau altcineva, să cerem şi de la alţii rugăciune şi să-L rugăm toţi pe Dumnezeu cu credinţă şi iubire. Să fiţi încredinţaţi că lui Dumnezeu îi sunt bineplăcute aceste rugăciuni ş intervine, făcând minuni. Asta n-am înţeles-o noi bine. Am luat-o aşa, simplu, şi zicem: „Fă o rugăciune pentru mine”.
Să vă rugaţi mai mult pentru ceilalţi decât pentru voi. O să ziceţi „Doamne lisuse Hristoase,miluieşte-mă” şi o să-i aveţi totdeauna înlăuntrul vostru şi pe ceilalţi. Toţi suntem fiii aceluiaşi Tată, suntem toţi una; pentru aceasta, când ne rugăm pentru ceilalţi, putem zice „Doamne lisuse Hristoase, miluieşte-mă”, şi nu „miluieşte-i”. Astfel, îi facem una cu noi înşine.
Rugăciunea pentru ceilalţi, atunci când este făcută lin şi cu iubire adâncă, este dezinteresată şi aduce un mare folos duhovnicesc. Aduce har şi celui ce se roagă, şi celui pentru care se roagă. Când aveţi o iubire mare, iar această iubire vă mişcă spre rugăciune, atunci valurile iubirii voastre merg şi-l influenţează pe cel pentru care vă rugaţi; creaţi în jurul lui un scut de apărare şi-l înrâuriţi, îl călăuziţi spre bine. Văzând strădania voastră, Dumnezeu vă dă har bogat şi vouă, şi aceluia. Dar trebuie să murim pentru noi înşine. Aţi înţeles?
Voi sunteţi necăjiţi atunci când ceilalţi nu sunt buni, în vreme ce ar trebui să vă dăruiţi rugăciunii, ca să se împlinească ceea ce dorim prin harul lui Dumnezeu. Voi vă faceţi cunoscuţi prin înţelepciunea voastră, dar asta nu-i chiar aşa de bine. Taina este alta, nu ce vom spune sau ce vom arăta celorlalţi. Taina este dăruirea noastră, rugăciunea către Dumnezeu, pentru ca fraţii noştri să aibă parte de ceea ce trebuie, prin harul lui Dumnezeu. Asta este. Ceea ce noi nu putem face, o va face harul lui Dumnezeu.
În viaţa mea, locul cel dintâi îl are rugăciunea. Nu mă tem de iad şi nu mă gândesc la Rai. Cer numai lui Dumnezeu să miluiască întreaga lume şi pe mine. Dacă rostesc cu ardoare „Doamne lisuse Hristoase, miluieşte-mă”, chiar şi atunci când mă vizitează lumea, nu mă rup de rugăciune. Este acelaşi lucru. Mă rog, îi primesc pe toţi cu Duhul lui Hristos, şi sunt mereu gata să mă rog pentru lume. Mă străduiesc să-L iubesc pe Hristos. Acesta este scopul meu. Din pricina multelor mele boli, nu pot vorbi mult. însă mai mult decât cuvintele, ajută rugăciunea.
Mă rog pentru problemele voastre, dar asta nu ajunge. Trebuie ca rugăciunea mea să afle şi de la voi un răspuns. Dumnezeu, Care ne trimite harul Său, trebuie să afle braţele noastre deschise spre a-L primi. Şi tot ce va îngădui El va fi spre folosul nostru sufletesc, însă nu noi să ne rugăm, iar voi să dormiţi.
Unii mă învinovăţesc deseori, dar eu ca un surd nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide gura sa (Ps. 37,13). Să vă rugaţi pentru cei ce vă judecă. Să spuneţi „Doamne lisuse Hristoase, miluieşte-mă”, şi nu „miluieşte-l”, şi va fi în această rugăciune şi cel ce vă judecă. Vă spune altul vreun necaz? Ştie Dumnezeu. Voi să deschideţi mâinile către Dumnezeu, zicând „Doamne lisuse Hristoase, miluieşte-mă”. Să-I faceţi una cu voi înşivă. Domnul cunoaşte ce îl chinuieşte în adânc pe acela şi, văzând iubirea voastră, grăbeşte spre ajutor. Domnul cercetează dorurile inimii. Ce spune Apostolul Pavel către romani? Iar Cel ce cercetează inimile ştie care este dorirea Duhului, căci după Dumnezeu El se roagă pentru sfinţi (Rom. 8, 27).
Să vă rugaţi pentru curăţirea fiecărui om, ca să vă faceţi următori chipului îngeresc în viaţa voastră. Da, îngerii nu se roagă pentru ei înşişi. Eu aşa mă rog pentru oameni, pentru Biserică, pentru trupul Bisericii, în ceasul în care vă rugaţi pentru Biserică, vă izbăviţi de patimi. în ceasul în care slavosloviţi, se linişteşte sufleţelul vostru şi se sfinţeşte de către harul dumnezeiesc. Acest meşteşug vreau să-l învăţaţi.
Dumnezeu vrea să ne asemănăm îngerilor, îngerii nu fac altceva decât să slavoslovească pe Dumnezeu. Numai aceasta este rugăciunea lor -slavoslovia. Slavoslovia este un lucru delicat, scapă celor pământeşti. Noi suntem oameni foarte materialişti şi ticăloşiţi, pentru aceea ne şi rugăm lui Dumnezeu cu interes. îl rugăm se ne pună în bună rânduială problemele, sănătatea, copiii. Ne rugăm omeneşte, interesat. Slavoslovia este o rugăciune dezinteresată. îngerii nu se roagă pentru a câştiga ceva, sunt dezinteresaţi. Dumnezeu ne-a dăruit şi nouă această putinţă – să ne fie rugăciunea o necontenită slavoslovie, o rugăciune îngerească. Aici se află marea taină. Când vom pătrunde în această rugăciune, îl vom slăvi pe Dumnezeu neîncetat, lăsându-le pe toate în grija Lui, precum se roagă Biserica noastră: „…toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”. Acestea sunt „matematicile superioare” ale religiei noastre!

                                                                                                                                          Cuviosul Parinte Porfirie Kavsokalivitul

Leave a reply

required

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.