În liniştea dimineţilor de duminică şi în sărbători (când este cruce roşie în calendar), se aud clopotele Bisericilor, care-i îndeamnă pe oameni să nu se lase robiţi de lucruri lumeşti sau amăgiţi de fapte păcătoase, ci să vină la Sfânta Biserică spre a li se da hrană duhovnicească.

Duminica nu este o zi a omului, ci este o zi a Domnului (Dies  Dominica), și de aceea trebuie consacrată lui Dumnezeu. Biserica Ortodoxă este un lăcaş sfânt, este „Poarta de intrare în cer“, iar turlele ei sunt parcă nişte degete uriaşe, care ne arată că acolo sus, în cer, este Cel pe care Îl căutăm şi tot acolo „Adevărata noastră patrie“: „Uită-te în stânga și în dreapta, dar, mai uită-te și în sus!“ (Sfântul Ciprian).

Omul este format din trup muritor şi suflet nemuritor. „Să punem mai întâi caii şi apoi căruţa, adică mai întâi sufletul şi apoi trupul“. Deci, ne ajung cele şase zile acordate trupului, căci săptămâna are 168 de ore şi, din acestea, măcar două ore să le întrebuinţăm pentru a merge la Sfânta Biserică, să-I dăm slavă lui Dumnezeu, pentru ajutorul ce ni l-a dat în cursul săptămânii şi să-I cerem cele ce ne mai trebuie spre mântuire.

Câți dintre noi fac această socoteală? Câți dintre noi din această socoteală, înțeleg iubirea nemărginită și purtarea de grijă a lui Dumnezeu???

Să mergem la Sfânta Liturghie, dar acum, acum când încă mai avem picioare zdravene, când încă mai suntem în putere. „Las’ că mergi duminica viitoare la Biserică“ este îndemnul diavolului. „Nici duminica asta să nu lipseşti de la Biserică“ este îndemnul lui Dumnezeu. A merge la Biserică în fiecare duminică este o datorie sfântă, este o poruncă. Cea dintâi poruncă a Bisericii ne obligă în acest sens („Să participăm cu evlavie la Sfânta Liturghie, în Duminici şi sărbători“) şi, cu atât mai mult, cea de-a patra poruncă dumnezeiască: „Adu-ți aminte de ziua odihnei (Duminica) să o sfințești…“. Păi, cum sfinţeşti duminica? Dormind? Gătind? Spălând? Mergând la piaţă? Mergând la târg? Lucrând pe câmp? Arând? Prăşind? Săpând?…

Dacă duminica nu mergem la Sfânta Liturghie înseamnă că-I întoarcem spatele lui Dumnezeu. Iar când sufletele noastre vor ajunge în faţa lui şi vor fi judecate, atunci şi El ne va întoarce spatele zicându-ne: „Mergeţi de la mine blestemaţilor în focul cel veşnic… Adevărat grăiesc vouă, nu vă cunosc pe voi “.

Să nu uitați niciodată oameni buni: „Suntem săraci pentru că muncim duminica, nu pentru că nu muncim  , deci lucrul de duminică nu îmbogățește niciodată pe nimeni, ci dimpotrivă, îl sărăcește!“

Cineva a fost întrebat de un preot: „Ce faci dumneata Duminica, atunci când ar trebui să mergi la Biserică?“ Şi el a răspuns: „Mă uit la televizor!“ Preotul l-a întrebat: „Ştii dumneata ce înseamnă asta? Înseamnă că ai televizorul în faţă şi pe Dumnezeu în spate! Du-te acum şi mută televizorul în spate şi pe Dumnezeu în faţă!“ Bine mai zicea bunica mea: „Duminica nici rădăcinile de pământ să nu le scuturi “.

Iată ce făceau bunicii şi străbunicii noştri. Sâmbătă spre seară, când bătea clopotul de vecernie, dacă se aflau pe câmp, opreau lucrul, dejugau boii, iar când clopotul se oprea, înjugau boii din nou şi plecau acasă la odihnă până luni dimineaţa. Există oameni şi chiar destul de mulţi, care se ruşinează să meargă la Sfânta Biserică. Ruşinea aceasta este sigur de la diavol, care caută pieirea noastră…

https://invitatielaortodoxie.files.wordpress.com

Posted in: Articole.
Last Modified: martie 26, 2016

Leave a reply

required