Tropar la Praznicul Înainteprăznuirii Botezului Domnului, glasul al 4-lea:

Găteşte-te Zabuloane, pune-te în rânduială Neftalime. Iordane, râule, opreşte-te şi săltând primeşte pe Stăpânul, Cel Ce vine să Se boteze. Bucură-te Adame, împreună cu strămoaşa; nu vă ascundeţi ca mai înainte în Rai. Că S-a arătat Cel Ce va văzut pe voi goi, ca să vă îmbrace în haina cea dintâi Hristos S-a arătat, vrând să înnoiască toată făptura.

Cântarea 1, glasul al 2-lea.

Irmosul:

Să cântăm Domnului, Celui Ce a uscat cu Dumnezeiasca Sa Poruncă marea cea neumblată şi cu valuri a povăţuit a trece pedestru prin ea, pe poporul israelitean; căci cu Slavă S-a preaslăvit.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Dumnezeiescul Înaintemergă­tor, fiind luminat, simţind venirea Domnului, vine din pustiu, strigând: apropiatu-S-a şi S-a arătat Izbăvirea, pocăiţi-vă şi cu apă vă curăţiţi.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Pe mine, cel afundat în viforul păcatelor, cu totul mă curăteşte cu stropirea pocăinţei, Cuvinte Cel împreună fără de început cu Tatăl, Cel Ce dăruieşti pururi, cu Botezul Tău, izbăvire credin­cioşilor, pentru milostivireaTa cea nemăsurată.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Pământule al lui Zabulon, văzând, precum este scris, Lu­mina Cea Neapusă, luminează-te. Că iată a venit la apele Iordanului şi pe Dumnezeu, Cel Ce este peste toate, lăudându-L, strigă: Domnului să-I cântăm, căci cu Slavă S-a preaslăvit.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Proorocul Înaintemergător văzând tot poporul venind, a grăit către el: cine v-a arătat vouă să fugiţi de mânia ce va să fie? Faceţi roade de pocăinţă, mântuindu-vă în dar.

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

Doamne, Cel Ce prin Lemn ai omorât păcatul, întăreşte-ne pe noi întru Tine şi sădeşte frica Ta în inimile noastre, care Te lăudăm pe Tine.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Strigă Înaintemergătorul: arătatu-S-a Hristos şi merge la apa Iordanului; să ne grăbim a-L întâmpina pe Dânsul, luminaţi cu gânduri curate.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Căutându-mă pe mine, cel rătăcit pe căi neumblate, Dumnezeule al meu, îmbrăcându-Te cu sărăcia cea preabogată, stai de faţă Să Te botezi, Izbăvirea tuturor.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Pământul şi cerul acum să dănţuiască: Binefăcătorul tuturor Se botează în ape, cufundând mulţimea greşelilor noastre cele fără de număr.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Venit-ai din Fecioară nu sol, nici înger, ci Tu Însuţi Domnul Te-ai Întrupat şi m-ai mântuit pe mine, tot omul. Pentru aceasta strig Ţie: Slavă Puterii Tale Doamne.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Se minunează de venirea Ta, Iisuse, Făcătorule de bine, Înaintemergătorul şi umilit strigă Ţie: foc fiind, Stăpâne, să nu mă arzi pe mine, cel ce sunt iarbă uscată, Doamne.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Văzându-Mă acum stând de bunăvoie în aceste ape, apropie-te Proorocule Ioan şi botează-Mă ca să desăvârşesc neamul omenesc harul cel prin apă.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Ca un Soare ascuns în nori aşa Te-am cunoscut în Trup, Dumnezeul meu; deci cum stai gol acum, îmbrăcându-Te cu apele? A strigat Înaintemeregătorul Ioan, înspăimântându-se.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Se luminează firea omenească şi ia izbăvire de întunericul păcatului; şi dezbrăcându-Te Tu, se îmbracă de sus, cu Dumnezeiescul Veşmânt al Nestricăciunii.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Doamne, Dătătorule de lumină şi Făcătorul veacurilor, povăţuieşte-ne pe noi întru lumina poruncilor Tale; că afară de Tine pe alt dumnezeu nu ştim.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia lui Dumnezeu, strigă Sfinţitul Înaintemergător, cel ce s-a ivit din pustiu şi ne-a chemat la sine, pe noi cei pustiiţi.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Venit-a Hristos, precum zice Legea Veche şi Sfinţita adunare a proorocilor, înnoindu-ne pe noi, cei învechiţi în multe greşeli, cu Dumnezeiescul Botez.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Uimitoare şi înfricoşătoare lucruri văd astăzi, zice Proorocul Ioan. Acum a venit Izvorul nemuririi să ceară Dumnezeiescul Botez, de la o mică picătură de apă.

Cântarea a 6-a.

Irmosul:

Adâncul cel mai de dedesupt al păcatelor m-a înconjurat; ci, Doamne, Doamne; ca pe Proorocul Iona, scoate din stricăciune viaţa mea.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Rourează-ne dezlegarea de păcate, Iubitorule de oameni, Cel Ce în curgerile Iordanului ai cufundat greşelile pământe­nilor, pentru mila ta.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Noian de dreptate fiind, Hristoase, vii acum la râul Iordanului, ca să scufunzi pe diavol şi să speli neascultarea lui Adam.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Izvorul nestricăciunii fiind cu adevărat, Hristoase, cum Te vor încăpea pe Tine apele râului? Astrigat Înaintemergătorul, slăvind multă milostivirea Ta.

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi…

La apa Iordanului venind astăzi Domnul, a strigat către Ioan: nu te teme a Mă boteza; că am venit să mântuiesc pe Adam cel întâi zidit.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Cei trei tineri au defăimat porunca cea fără de Dumnezeu, de a cinsti chipul cel de aur în câmpul Deiera; şi în mijlocul focului fiind aruncaţi, răcorindu-se au cântat: bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Cu haină sfinţită îmbrăcându-mă, Hristoase, pe mine cel golit, prin sfatul amăgitorului, ai venit gol ca Să intri în ape, pentru bogăţia bunătăţii; laud milostivirea Ta şi mă închin minunatei Tale iconomii.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Ce este această multă purtare de grijă a Ta pentru noi, Hristoase? Ce este această negrăită şi mai presus de minte smerenie? Azis Proorocul Ioan, când Te-a văzut pe Tine gol şi poruncindu-i lui ca să Te boteze.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Aprins-ai, Hristoase, ca o Făclie, Sfântul Tău Trup în mijlocul Iordanului şi ai căutat chipul cel îngropat cu patimile şi cu păcatul; şi aflându-l, l-ai înfrumuseţat cu botezul Tău, Bunule. Pentru aceasta Te lăudăm pe Tine.

Cântarea a 8-a.

Irmosul:

Pe Dumnezeu, care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc, la tinerii evrei şi a prefăcut văpaia în răcoreală, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Proorocul Ioan s-a arătat în pustiu, cu adevărat, ca glasul celui ce strigă, întorcând inimile celor ce se pocăiesc cu căldură, ca să slăvească pe Mântuitorul şi Stăpânul, Cel Ce S-a arătat în Iordan.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Râu al desfătării eşti, Cel Ce ai făcut mările şi izvoarele şi cum intri în ape? Ce cauţi să speli Tu, Cel Ce eşti Spălarea şi Curăţia tuturor celor ce Te laudă, Hristoase, în veci?

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Căutând să usuci curgerile răutăţii vrăjmaşului şi să potoleşti mările patimilor şi curăţire şi iertare credincioşilor să izvorăşti, Stăpâne, vii să Te botezi în apele Iordanului.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Făcătorule al vremilor şi al anilor, făcându-Te sub ani, pentru milostivire, Cel Ce fără de ani ai Strălucit din Tatăl Cel fără de început, venit-ai sub ani, să speli în apele Iordanului greşelile tuturor.

Cântarea a 9-a.

Irmosul:

Pe Dumnezeu, Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam, cel rău căzut prin mâncare în stricăciune, în chip de negrăit întrupându-Se din Sfânta Fecioară, pentru noi credincioşii, cu un gând în cântări să-L slăvim.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Văzându-Te Proorocul Ioan pe Tine, Făcătorule de bine, venind la sine şi cerând cu smerenie de la dânsul botez, minunându-se a încremenit de spaimă, neîndrăznind nicidecum a se atinge cu mâna de Cel Ce se atinge de toţi munţii şi aceia fumegă.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Ca o rândunică preacinstită vestind Primăvara cea duhovnicească, a stat Botezătorul înaintea celor ce sunt în furtuna nemăsuratelor greşeli şi a celor ce pururea rabdă viforul duhurilor celor potrivnice prin cumplite patimi.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Pe Tine, Raza Slavei Tatălui, Care ai Strălucit celor ce şedeau întru întunericul răutăţilor, Soarele Cel Neapus, Doamne şi ai venit să luminezi pe toţi cu Sfinţitul Tău botez, ca pe Dumnezeu şi Mântuitorul, cu cântări Te slăvim.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Securea morţii zăcând lângă rădăcină, ca pe un copac te ameninţă cu tăierea, văzând nerodirea ta. Deci nu rămâne neroditor suflete al meu, ci, strigă la Dumnezeu cu fierbinte pocăinţă: greşit-am Ţie, mântuieşte-mă.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Glasul celui ce strigă, s-a auzit îninimilecele pustiite: veseliţi-vă, a venit Hristos, dăruind tuturor iertare. Sfinţiţi-vă toate: marea şi izvoarele, râurile şi văile, luncile şi toate cele de sub soare.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Fluierele păstoreşti…

Dumnezeule Cel Nevăzut Cuvinte Cel Necuprins, Care Te-ai născut din Tatăl mai presus de fire şi de cuvânt şi mai pe urmă Te-ai născut din Fecioara, neschimbând Ceea ce ai fost, mergi acum în şuvoaiele Iordanului să Te botezi cu Trupul; Cel Ce ai binevoit a mântui, ca un Dumnezeu, neamul omenesc.

Leave a reply

required

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.