Troparul Sfântului Mucenic Luchian, preotul, glasul al 4-lea:

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinte Mucenice Luchian, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condacul Sfântului Mucenic Luchian, preotul

Glasul 2

Pe cea întru rugăciuni…

Pe cel ce a strălucit mai întâi în pustnicie şi apoi s-a lumi­nat prin chinuri, toţi să-l cin­stim pe Sfântul Mucenic Luchian cu cântări în­tru mărire, ca pe un luminător prealuminos, care nu încetează a se ruga pentru noi toţi.

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Irmosul:

Cânta-voi Ţie, Doamne Dumnezeul meu, că ai scos pe popor din robia Egip­tului şi ai acoperit pe Faraon cu căruţele şi cu puterea lui.

Stih: Sfinte Mucenice Luchian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucind, Sfinte Luchian, cu în­ţelepciune, cu har şi cu putere duhovnicească, ai luminat po­poare şi le-ai povăţuit, mucenice, către cunoştinţa lui Hristos.

Stih: Sfinte Mucenice Luchian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împlătoşându-te pe tine cu armele dreptei credinţe ca un Milostiv, Cel Ce a purtat nepu­tinţa noastră, te-a făcut nebi­ruit de luptele vrăjmaşilor, mucenice.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu mrejele Dumnezeieştilor tale dogme, ai tras la Înălţimea Cerească, pe cel ce căzuse în adâncimea relei credinţe, mult pătimitorule, vrednicule de minuni.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu cuvântul ai zămislit fără sămânţă pe Cuvântul Tatălui Celui Veşnic, mai presus de pri­cină şi de cuvânt, Preacurată şi L-ai născut pentru mântuirea noastră.

Cântarea a 3-a. Irmos: Arcul celor puternici…

Stih: Sfinte Mucenice Luchian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Casă ai făcut lui Dum­nezeu sufletul tău, mu­cenice, cu lumina virtuţilor şi cu rugăciunile tale ai surpat la pământ capiştile idolilor.

Stih: Sfinte Mucenice Luchian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împroşcându-te cu tot felul de încercări şi chinuindu-te cu durerile chinurilor, mucenice, lăudai ca pe un Făcător de bine, pe Cel Ce te-a învrednicit de acest fel de bunătăţi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Trupul ţi l-ai dat chinurilor, mucenice, sufletul ţi l-ai păzit cu tărie; jertfă cinstită şi fără prihană te-ai adus pe tine Stă­pânului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Prunc Se naşte din Fecioară, Cel Ce a făcut veacurile cu voi­rea; pe care, ca pe o Născătoare de Dumnezeu, o lăudăm şi neîncetat o fericim.

Irmosul:

Arcul celor puternici a slă­bit şi cei neputincioşi s-au încins cu putere; pentru aceas­ta s-a întărit întru Domnul inima mea.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Cel Ce şade întru Slavă, pe Scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor a venit Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin Palmă Curată; şi a mântuit pe cei ce cântă: Mărire, Hristoase, Puterii Tale.

Stih: Sfinte Mucenice Luchian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tare te-ai arătat împotriva înşelăciunii, fericite şi multora îndemnător către Dumnezeieştile nevoinţe totdeauna şi cu răbdarea chinurilor ai smerit puterea cea neputincioasă a vrăjmaşului.

Stih: Sfinte Mucenice Luchian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întins fiind pe lemn şi cu cure­le tras fiind şi de foamea şi de se­tea cea în vreme îndelungată topindu-te şi cu obiecte ascuţite zgâriat fiind, ai răbdat, mucenice,vrednicule de laudă, Sfinte Luchian.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Vestind Legea cea Dumnezeiască, ai întors pe cei fărădelege şi i-ai plecat a bea paharul muceniciei cu osârdie. Cu care împreună te-ai sălăşluit în Curţile cele Dum­nezeieşti, îndulcindu-te de lem­nul vieţii, pururea pomenite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Strălucind din pântecele tău, Soarele Dumnezeirii, Fecioară, a luminat pe cei din întunericul multor zei şi pe cei din umbra morţii i-a luminat, Căruia cân­tăm: Mărire, Hristoase, Puterii Tale.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Necredincioşii nu vor ve­dea Slava Ta, Hristoase, iar noi pe Tine, Unule-Născut, Strălucirea Dumnezeirii Tatălui, de noapte mânecând Te lăudăm, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Mucenice Luchian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arzând mărăcinii patimilor, cuvioase, prin osteneli sihăstreşti, cu curgerile sudorilor tale, ai stins cuptorul păgânătăţii, cu totul fericite.

Stih: Sfinte Mucenice Luchian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împresurându-te cu chinuri­le şi cu durerile gerului, petreceai uitându-te la Dumnezeu Cel Ce poate mântui, sfinte; în­tru ale Cărui mâini ai pus du­hul tău, veselindu-te.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe păgânii cei depărtaţi de Dumnezeu i-ai înfruntat, feri­cite şi fiind cuprins de întris­tări îndelungate şi de dureri, te-ai apropiat de Hristos, ale Cărui Patimi le-ai închipuit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

După naştere, ai rămas Ne­stricată, Preacurată şi ai mân­tuit de stricăciune neamul ome­nesc, ca Una ce ai născut pe Dumnezeu. Pentru aceea, cu credinţă şi cu dragoste, te fe­ricim.

Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă…

Stih: Sfinte Mucenice Luchian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Neudat ai trecut furtuna chinurilor şi cu Dreapta Cea Atotputernică s-a izbăvit trupul tău din adâncime, păzindu-se nevătămat pentru cei ce doreau de el, de Dumnezeu fericite.

Stih: Sfinte Mucenice Luchian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aprinzându-te de dragostea lui Hristos, mărite, ai stat până la moarte împotriva tiranului, preaînţelepte. Pentru aceea veselindu-te, te-ai învrednicit de Împărăţia Cerurilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cel Ce a scos pe Iona a treia zi din pântecele chitului te-a izbăvit şi pe tine din adâncimea mării după treizeci de zile, slujind la aceasta fiarele cele din mare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Curată Porumbiţă şi Singura Neîntinată, te-a aflat pe tine Cuvântul Cel Preacurat şi din tine a binevoit a Se naşte, Preasfântă Maică a lui Dumnezeu, Fecioară fără prihană.

Irmosul:

Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se, cu Sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe cea întru rugăciuni…

Pe cel ce a strălucit mai întâi în pustnicie şi apoi s-a lumi­nat prin chinuri, toţi să-l cin­stim pe Sfântul Mucenic Luchian cu cântări în­tru mărire, ca pe un luminător prealuminos, care nu încetează a se ruga pentru noi toţi.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Cel Ce ai mântuit în foc pe tinerii lui Avraam şi ai ucis pe haldei, care fără drep­tate vânau pe cei drepţi; Prealăudate Doamne, Binecuvân­tat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Mucenice Luchian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pornirea graiurilor tale înţe­lepte nesuferind-o tiranul, te şi omoară şi în adâncul mării te aruncă, nesocotind că îţi pricinuieşte Împărăţia cea de sus în veci şi Dumnezeiasca mărire.

Stih: Sfinte Mucenice Luchian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Neînchinându-te celor cio­pliţi şi neplecându-ţi genunchii la idoli, te-ai aruncat în foc de chinuire şi ai intrat în cuptorul ispitelor, răcorindu-te prin Du­hul, cu Puterea Dătătorului de rouă, de Dumnezeu înţelepţite mucenice.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind neamurile ucise şi întu­necate întru adâncul necredin­ţei păgâneşti, le-ai scos cu cu­vintele tale cele purtătoare de viaţă, vrednicule de laudă, cân­tând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Binecuvântat este Rodul pântecelui tău, Ceea ce Una eşti Binecuvântată între femei, pe Care bine-L cuvintează Oştile cereşti şi adunările oamenilor, Cel Ce ne-a izbăvit pe noi de blestemul cel dintâi, Ceea ce eşti Una Binecuvântată.

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi…

Stih: Sfinte Mucenice Luchian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe cei topiţi de foamea cea înţelegătoare i-ai întărit cu pâinea cuvintelor tale şi le-ai arătat să cinstească numai pe Domnul, Care este Pâinea vieţii noastre, Sfinte Mucenice Luchian; Căruia toţi cântăm: pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi în­tru toţi vecii.

Stih: Sfinte Mucenice Luchian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Călcând prin pătimirea ta uneltirile cele viclene ale vrăj­maşului celui înşelător, te-ai ri­dicat, mărite, către înălţime, vrednicule de laudă şi ai ajuns Cetele îngerilor, cântând: pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-Lpreaînălţaţi întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

O, ce lucruri minunate s-au săvârşit întru tine, Sfinte Luchian, Mucenice, pururea pomenite! Că, primind sânul mării trupul tău cel sfânt, nu l-a stricat, ci l-a dat pe uscat fără stricăciune, ca să izvorască pâraie de tămăduiri, celor ce te iubesc pe tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu limba şi cu inima te propovăduim Născătoare de Dum­nezeu, Fecioară Preacurată; că ai născut pe Domnul îmbrăcat cu Trup şi înţelegându-se în două firi. Pe Care toate Puterile ce­rurilor Îllaudă întru toţi vecii.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit; atunci fiind închipu­ită, iar acum lucrată; pe toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

Cântarea a 9-a. Irmos: Eva prin boala neascultării…

Stih: Sfinte Mucenice Luchian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Străluceşte-ţi, înţelepte, sfinţita pomenire, risi­pind norul patimilor cu Razele Duhului şi luminând adunările credincioşilor, arde oştile demo­nilor şi păzeşte-ne, pe noi care prăznuim sfântă pomenirea ta.

Stih: Sfinte Mucenice Luchian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dezlegatu-te-ai de legăturile trupului, fericite şi bucurându-te, ai zburat către înălţimea cerului şi te-ai arătat Făcătoru­lui împodobit cu frumuseţile rănilor; Căruia şi stai înainte, veselindu-te împreună cu mu­cenicii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mucenicul Luchian ne-a adu­nat pe noi astăzi, să-i lăudăm patimile şi luminata nevoinţă, vitejia cea până la sfârşit şi da­rul cel bogat al minunilor. Pe care, după vrednicie, îl fericim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătatu-te-ai Locaş al Înţelep­ciunii, Celei mai presus de gând, Preacurată Fecioară şi Scaun Însufleţit şi Uşă. Pentru aceea te măresc adunările oamenilor şi Oştile îngerilor, Ceea ce Singură eşti mai Aleasă decât toate.

Irmosul:

Eva prin boala neascul­tării, blestem înlăuntru a adus; iar tu, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla ce ai purtat în pântece, ai înflorit lumii Binecuvântare. Pentru aceasta toţi te mărim.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Cu cuvântul harului ungând inimile credincioşilor, Sfinte Mucenice Luchian, i-ai pregătit a se nevoi şi a birui călătoria cea Dumnezeiască, te-ai învrednicit de mărirea mu­cenicilor. Pentru aceasta adunându-ne astăzi, cinstim sfântă prăznuirea ta, pururea pome­nite, mărind pe Mântuitorul, prealăudate purtătorule de chi­nuri. Roagă-te lui Hristos Dum­nezeu iertare de greşeli să dă­ruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Ca pe o Fecioară şi ca pe Ceea ce Singură ai născut pe Dumnezeu cu Trup, toate neamurile omeneşti te fericim; că întru tine S-a Sălăşluit Focul Dumnezeirii şi ca pe un Prunc ai aplecat pe Ziditorul şi Domnul. Pentru aceasta neamul îngeresc şi omenesc, cu cuviinţă mărim Preasfântă naşterea ta şi cu un glas strigăm către tine: roagă-te Fiului şi Dumnezeului tău, ier­tare de greşeli să dăruiască ce­lor ce cu credinţă şi cu dragoste laudă Preasfântă naşterea ta.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Stând, Fecioară, înaintea Crucii şi văzând Răstignit pe Fiul tău şi Dumnezeu, Preacu­rată, strigai, chinuindu-te şi cu lacrimi pătimind, ziceai: cum voi suferi acestea şi cele­lalte ocări? Oţetul şi bătăile cu trestia, loviturile cu palma, împungerile şi străpungerea coas­tei, eu, Ceea ce Te-am născut fără de durere? Iar acum chinurile Tale îmi amărăsc sufletul văzând Patimile care suferi, Stă­pâne, de bună voie.

Leave a reply

required