Condacul 1:

Fugind de întunericul cel negru al Egiptului, ai căutat pământul cel de viaţă dătător al pustiului. Prin înfrânare şi nevoinţă vestejind săltările trupului, prealăudate, te-ai făcut pildă monahilor, de Dumnezeu cugetătorule, celor ce cântă:

Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Icosul 1:

Om cu firea te-ai arătat, părinte, dar te-ai văzut împreună cetăţean cu îngeri, căci ca un fără de trup ai vieţuit pe pământ, Preacuvioase Antonie, lepădând toată purtarea de grijă a trupului, pentru aceasta grăim ţie:

Bucură-te, odrasla cucernicului părinte;

Bucură-te, ramura credincioasei maicii sfinte;

Bucură-te, vlăstarul cel nevestejit al Egiptului;

Bucură-te, povăţuitorul cel mare al pustiului;

Bucură-te, că din tinereţe lui Hristos ai urmat;

Bucură-te, că fireşte de trup te-ai depărtat;

Bucură-te, arătătorule al căilor monahiceşti;

Bucură-te, cel ce voieşti mântuirea muritorilor;

Bucură-te, izbăvitorul din înşelăciuni ai celor mulţi;

Bucură-te, dătătorul râurilor de tămăduiri;

Bucură-te, prin care Dumnezeu s-a preaînălţat;

Bucură-te, prin care satana s-a ruşinat;

Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Condacul 2:

Văzându-te pe tine, de Dumnezeu purtătorule, vrăjmaşul, la înălţime ridicat, se ispitea a te împiedica de la toate faptele bune, însă după puţin s-a ruşinat de sporirea ta, care, nevoindu-te cu trupul şi înălţându-te cu sufletul, cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2:

Având cunoştinţa celor ce sunt ca şi cum nu ar fi, ai trecut cu vederea trecătoarele desfătări ale vieţii; deci în mormânt închizându-te, prin multe necazuri te-ai înţelepţit, nădejdea spre Dumnezeu punându-ţi; pentru care auzi acestea:

Bucură-te, insuflătorule al nădejdii în Dumnezeu;

Bucură-te, pierzătorule al nebuniei vrăjmaşului;

Bucură-te, cel ce nu te înspăimânţi de rănirile lui;

Bucură-te, biruitorul uneltirilor lui;

Bucură-te, lauda cea vestită a pământului Egiptului;

Bucură-te, cel mai strălucit decât toţi monahi, lumina cea mai strălucită

Bucură-te, floarea cea de Dumnezeu împodobită a cuvioşilor;

Bucură-te, frumuseţea cea preastrălucită a sfinţilor;

Bucură-te, luminat desluşitor al înţelepţilor;

Bucură-te, luceafărul strălucitor al luceferilor;

Bucură-te, izvorul cel viu al pustiei;

Bucură-te, glasul cel puternic, risipitor al trândăviei;

Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Condacul 3:

Puterea Celui Preaînalt tare te-a făcut în toate, Antonie fericite, că văzând pornirea vrăjmaşilor cea neputincioasă venind asupra ta, neclintit ai rămas şi, cu darul înconjurat fiind de toate părţile, cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3:

Având dumnezeiască dorinţă, încă mai mult a fi necăjit, cugetătorule de Dumnezeu, ai văzut dumnezeiescul har; că din cer lumina pogorându-se, te-a cercetat pe tine în nevoinţă, şi glas ai auzit, întărindu-te şi grăind:

Bucură-te, fiule al dumnezeieştii lumini;

Bucură-te, locaş al Duhului Sfânt;

Bucură-te, făclia cea nestinsă a liniştii;

Bucură-te, canonul cel preadrept al înfrânării;

Bucură-te, privirea cea preadulce a îngerilor şi a oamenilor;

Bucură-te, mărirea cea lăudată a celor aleşi;

Bucură-te, izgonitorule al patimilor omeneşti;

Bucură-te, îmbogăţitorule de dumnezeiesc har;

Bucură-te, pîrinte întâistătător al părinţilor;

Bucură-te, preacinstite iscusit păzitor al celor neînsoţiţi;

Bucură-te, cel ce covârşeşti întru cunoştinţă pe cei înţelepţi;

Bucură-te, cel ce întăreşti pe credincioşii cei căzuţi ridicându-i;

Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Condacul 4:

Aprins fiind de dumnezeiască dorinţă, către muntele pustiului ai alergat, Antonie, bucurându-te; iar cel nărăvit întru răutate, un disc mare de argint a pus înaintea ta, însă tu ca pe un gunoi defăimându-l cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4:

Nevoindu-te mai presus de fire, Părinte Antonie, şi biruind relele vicleşuguri diavoleşti, mai presus de acestea te-ai arătat, deci, făcându-te cetăţean al pustiei, auzi acestea:

Bucură-te, canonul şi temelia pustnicilor;

Bucură-te, plângerea împotriva răilor vrăjmaşi;

Bucură-te, slujitorule al slujbelor celor mai bune;

Bucură-te, dătătorule al celor ce cer cele dumnezeieşti;

Bucură-te, că rău ai pătimit, vrăjmaşului împotrivindu-te;

Bucură-te, că, unindu-te cu Dumnezeu, te-ai veselit;

Bucură-te, minunea cea preaveselitoare a îngerilor;

Bucură-te, cel ce eşti rană grea a demonilor;

Bucură-te, credinciosule slujitor al lui Dumnezeu;

Bucură-te, înaintestătător al credincioşilor;

Bucură-te, prin care s-au deşertat cetăţile;

Bucură-te, prin care munţii în cetăţi s-au schimbat;

Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Condacul 5:

Vrând a trece Nilul, părinte de Dumnezeu purtătorule Antonie, luntre neaflându-se, te-ai suit pe un crocodil, mergând spre cercetarea rugătorilor tăi, cântând împreună cu dânşii lui Dumnezeu: Aliuia!

Icosul 5:

Văzându-te tinerii Egiptului în pustie locuind, ca pe unul mai presus de oameni, şi auzind învăţătura ta, s-au schimbat cu dumnezeiască schimbare; pentru care, slăvind pe Dumnezeu, grăim ţie:

Bucură-te, cel ce eşti om între îngeri;

Bucură-te, cel ce eşti înger între oameni;

Bucură-te, cel ce, prin pildele tale, pământul l-ai făcut cer;

Bucură-te, cel ce, prin faptele tale, ai slujit lui Dumnezeu;

Bucură-te, că ai surpat sprânceana demonilor;

Bucură-te, cel ce ai înălţat viaţa muritorilor;

Bucură-te, tăinuitorule al dumnezeieştii stăpâniri cea în trei Sori;

Bucură-te, povăţuitorule al dumnezeieştii petreceri;

Bucură-te, ridicarea celor căzuţi;

Bucură-te, mântuirea multora;

Bucură-te, că ne povăţuieşti pe noi a urma ţie;

Bucură-te, că urmând poveţelor tale, adunăm sufletului bogăţie;

Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Condacul 6:

Propovăduitor al dreptei credinţe celor fără de Dumnezeu te-ai arătat şi voind a te face mucenic, cu bărbăţie în oraş ai intrat; dar, neîmplinindu-ţi dorinţa, cu singură bunăvoinţă te-ai făcut desăvârşit nevoitor, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6:

Ca un luceafăr în pustiul Egiptului strălucind, întunericul înşelăciunii ai gonit şi, săvârşind pururea tămăduiri, prin tine Dumnezeu S-a preaslăvit; pentru care primeşti de la noi acestea:

Bucură-te, prin care se împodobesc cuvioşii;

Bucură-te, prin care oamenii se mântuiesc;

Bucură-te, dunmezeiască mângâiere a bolnavilor;

Bucură-te, harul cel dumnezeiesc al călătorilor;

Bucură-te, că ai vindecat prin rugăciune pe cea îndrăcită;

Bucură-te, preafericite, cel ce de toţi te-ai depărtat;

Bucură-te, că îndată în pustie ai fugit;

Bucură-te, cel ce viaţă îngerească ai uneltit;

Bucură-te, cel ce te-ai făcut dumnezeiesc slujitor;

Bucură-te, cel ce te-ai arătat pentru noi mijlocitor către Domnul;

Bucură-te, povăţuitorul poporului către Dumnezeu;

Bucură-te, împăciuitorul oamenilor cu Dumnezeu;

Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Condacul 7:

Rămânând în munţii pustiului marele Antonie, hrană de la saracini avea, apoi lucrând pământul, cu grâu şi cu finice se hrănea, fiarele înfricoşându-se, iar pe credincioşi îndemnându-i a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7:

Nou oraş ai arătat adâncimea pustietăţii, Antonie fericite, cel deopotrivă cu îngerii; căci ca un alt Ierusalim şi Sinai muntele tău s-a preamărit, şi ca un alt Moise şi Ilie arătându-te, auzi acestea:

Bucură-te, al doilea Moise cu faptele;

Bucură-te, al doilea Ilie cu chipurile;

Bucură-te, cel ce blândeţii lui David te-ai asemănat;

Bucură-te, cel ce cărările Botezului ai urmat;

Bucură-te, cel ce ai izvorât apă monahilor în loc însetat;

Bucură-te, cel ce lui Pavel cel simplu te-ai asemănat;

Bucură-te, cel ce în fiecare zi ai sfătuit pe monahi;

Bucură-te, cel ce ai povăţuit îndeosebi pe cei gresiţi;

Bucură-te, cel ce ai vindecat pe cei orbi;

Bucură-te, cel ce ai îndreptat pe cei slăbănogi;

Bucură-te, cel ce ai gonit patimile cele sufleteşti;

Bucură-te, cel ce ai vindecat durerile cele trupeşti;

Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Condacul 8:

Străină minune! Văzând vânarea în multe feluri, nicidecum nu te-ai înspăimântat, de trei ori fericite; iar vânătorul, dumnezeiasca ta faţă văzând, de frică fiind cuprins, îndată a murit, făcându-te tu pildă tuturor celor ispitiţi, a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8:

Cu totul vesel te-ai arătat, văzând înălţarea sufletului lui Ammun, pe care ai arătat-o celor împreună cu tine întrebat fiind de dânşii, de Dumnezeu purtătorule Antonie; deci, văzând sfinţenia ta, minunându-ne, grăim ţie:

Bucură-te, însuţi văzătorule al tainelor;

Bucură-te, trecătorule cu vederea al pământeştilor lucruri;

Bucură-te, luminarea adevărată a celor necunoscători;

Bucură-te, grabnică supunere a supuşilor;

Bucură-te, că pe cele viitoare, ca pe cele de faţă le vedeai;

Bucură-te, că arătai cu putinţă pe cele cu neputinţă;

Bucură-te, că ai mântuit pe tinerii cei îndrăciţi;

Bucură-te, cel ce ai tămăduit pe cei bolnavi de ochi;

Bucură-te, cel ce vedeai înălţarea sufletelor;

Bucură-te, cel ce mai înainte spuneai ieşirea lor;

Bucură-te, toiagul cel bun al monahilor;

Bucură-te, cinstită împodobire a credincioşilor;

Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Condacul 9:

Tot darul cel dumnezeiesc, ca şi Pavel ai primit, ca cel ce te-ai făcut şi tu, toate tuturor, pe toţi covârşindu-i Antonie, până şi în văzduh te-ai răpit, cuvioase, pentru care, încutremurat cu totul cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9:

Pe ritorii cei mult vorbitori, ca pe niste peşti fără de glas i-ai arătat prin cuvintele tale, de Dumnezeu purtătorule, că, istorisind despre Dumnezeu, cuvintele tale asemânându-le cu lucrurile, te-ai făcut minunat şi mărit;

Bucură-te, cel ce veseleşti auzul credincioşilor;

Bucură-te, cel ce ai dezlegat împleticirile filozofilor;

Bucură-te, fiu al lui Dumnezeu, după împărtăşire;

Bucură-te, înălţarea preacuvioşilor după străduire;

Bucură pentru aceasta cântăm ţie:

Bucură-te, versul înţelepciunii lui Dumnezeu;

Bucură-te, vistieria cuvintelor Lui;

Bucură-te, cel mai înţelept decât toţi filozofii;

Bucură-te, cel mai iscusit şi mai înalt în cuvinte;

Bucură-te, preamărită auzire şi grăire a celor înţelepţi;

Bucură-te, preacinstită oglindire a monahilor şi a tuturor celor ce te caută;

Bucură -te, prin care s-a înfiinţat monahismul;

Bucură-te, prin care s-au îndreptat credincioşii;

Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Condacul 10:

Grăbindu-te, de Dumnezeu purtătorule părinte, după porunca dinainte primită de la Dumnezeu, te-ai dus către Pavel Tebeul, şi, împiedicându-te de multe ispite, nu te-ai înfricoşat de relele întâmplări şi, dobândind ceea ce doreai, ai încetat întristarea, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10:

A doua oară, făcând călătoria marele Antonie şi grăbindu-se către Pavel Tebeul, a văzut înălţarea sufletului lui; deci, alergând şi găsindu-l mort, l-a îngropat, luându-i îmbrăcămintea; pentru care grăim lui:

Bucură-te, înger purtător de trup;

Bucură-te, omule cel ce cu Dumnezeu ai vorbit;

Bucură-te, cel ce ai văzut nevoinţele lui Pavel;

Bucură-te, slujitorul îngropării lui;

Bucură-te, cel ce ai istorisit vieţuirea lui;

Bucură-te, cel ce te-ai îmbogăţit cu a lui făptură bună;

Bucură-te, cel ce mai înainte ai cunoscut înşelăciunea eresurilor;

Bucură-te, cel ce ai alinat tulburarea Bisericilor;

Bucură-te, cel ce ai gonit primejdia eresului;

Bucură-te, părtaşul dreptei cunoştinte;

Bucură-te, bună mireasmă a pustiurilor;

Bucură-te, bună insuflare a monahilor;

Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Condacul 11:

Nevoind Valachie, cel de cele arieneşti cugetător, a cunoaşte pe Fiul, Dumnezeu preaînalt, te-ai pornit împotriva lui, Antonie, şi el, ticălosul, luând cele după faptele sale, de cal a fost ucis, iar tu lui Dumnezeu cântai: Aliluia!

Icosul 11:

Lumina, trimisă de Luminătorul cel mare, arătându-te tu Antonie, ai luminat pe toţi, şi pe ucenici tăi sfătuind, mai înainte le-ai arătat mutarea ta din viaţa de aici, iar ei, de întristare fiind cuprinşi, cântau ţie acestea:

Bucură-te, mângaierea noastră;

Bucură-te, încurajarea tuturor;

Bucură-te, hrănitorul celor flămânzi de cele cereşti;

Bucură-te, sfătuitorul celor doritori de cele sufleteşti;

Bucură-te, că ieşirea ta mai înainte ai cunoscut-o, de Dumnezeu purtătorule;

Bucură-te, următorule ai înţelepţiţilor de Dumnezeu apostoli;

Bucură-te, prin care pământenii se laudă;

Bucură-te, prin care înţelepţii se apară;

Bucură-te, desfătarea slavei tale celei negrăite;

Bucură-te, amintirea hranei tale celei sfinte;

Bucură-te, că învăţăturile tale cu drag le primim;

Bucură-te, că ne mântuim sufletul urmându-ţi sfaturile;

Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Condacul 12:

De mare dar s-a învrednicit marele Atanasie, luând amândouă hainele tale, de Dumnezeu purtătorule Antonie, şi scriind dumnezeiasca ta viaţă, cea de una sută şi cinci ani, cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12:

Cânţi împreună cu îngerii ca mai înainte cu oamenii, în ceruri veselindu-te, fericite, cântarea cea întreit-sfântă lui Dumnezeu, pe Care roagă-L pentru cei ce te cinstim pe tine, Antonie, şi cu dragoste cântăm acestea:

Bucură-te, locuitorul celor cereşti;

Bucură-te, împodobitorul celor pământeşti;

Bucură-te, cel ce împreună petreci cu îngerii;

Bucură-te, împreună-vorbitorule cu Sfinţii;

Bucură-te, pururea lăudătorule al Preasfintei Treimi;

Bucură-te, fierbinte mijlocitorule al tuturor către Dumnezeu;

Bucură-te, povăţuitorul şi sprijinitorul celor ce te laudă pe tine;

Bucură-te, strălucitule păstor şi învăţătorule al ucenicilor tăi;

Bucură-te, înaintestătător al tuturor cuvioşilor;

Bucură-te, preacinstitule conducător al celor necăsătoriţi;

Bucură-te, cel ce eşti cald mijlocitor al celor ce poartă numele tău;

Bucură-te, mare apărător al celor ce te cinstesc pe tine;

Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Condacul 13:

O, preaînţelepte de Dumnezeu purtătorule Antonie, căpetenia părinţilor şi slava cuvioşilor, primeşte de la noi aceste laude ce cu tot sufletul le aducem ţie şi roagă-te lui Dumnezeu pentru noi cei ce cântăm: Aliluia!

(de 3 ori)

Apoi se zice iarăşi

Icosul 1

Om cu firea te-ai arătat, părinte, dar te-ai văzut împreună cetăţean cu îngeri, căci ca un fără de trup ai vieţuit pe pământ, Preacuvioase Antonie, lepădând toată purtarea de grijă a trupului; pentru aceasta grăim ţie:

Bucură-te, odrasla cucernicului părinte;

Bucură-te, ramura credincioasei maicii sfinte;

Bucură-te, vlăstarul cel nevestejit al Egiptului;

Bucură-te, povăţuitorul cel mare al pustiului;

Bucură-te, că din tinereţe lui Hristos ai urmat;

Bucură-te, că fireşte de trup te-ai depărtat;

Bucură-te, arătătorule al căilor monahiceşti;

Bucură-te, cel ce voieşti mântuirea muritorilor;

Bucură-te, izbăvitorul din înşelăciuni ai celor mulţi;

Bucură-te, dătătorul râurilor de tămăduiri;

Bucură-te, prin care Dumnezeu s-a preaînălţat;

Bucură-te, prin care satana s-a ruşinat;

Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Condacul 1:

Fugind de întunericul cel negru al Egiptului, ai căutat pământul cel de viaţă dătător al pustiului. Prin înfrânare şi nevoinţă vestejind săltările trupului, prealăudate, te-ai făcut pildă monahilor, de Dumnezeu cugetătorule, celor ce cântă:

Bucură-te, Părinte Antonie, de Dumnezeu cugetătorule!

Leave a reply

required